Romanta aerului

Vantul te poarta pe aripi de zbor. Te ascunzi intre frunze, in valurile marii si in sclipiri de roua. Aerul este totul pentru noi, desi nu-l observam cu-a sa blanda adiere si nici nu-l mirosim, caci miroase a gol. Si golul e aer si aerul e gol. Dar pretutindeni golul acesta este plin, desi nu-l vedem niciunde, cu a sale adieri plapande este acolo, doar aer. Si vantul adie prin parul acelasi, cu-a sale adieri te orbeste o clipa. Dar tu ridici mana si-l dai la o parte, cu ochii tai de sori privesti inainte. Norii bucalati te-arunca cat colo, din unul intr-altul te salti si te-avanti. Cu a tale suflare de aer puternic te-ascunzi intre nori de priviri si-i impingi. Si-i dai colo-n ceruri, si-n vale-i cobori, cu a tale suflare desparti nori de nori. Apoi te avanti, dintre nori te impingi si te cobori spre pamanturi, intre raze de sori iti faci loc, cu mainile tale de aer dai raze deoparte si vii bucalat si vioi catre noi. Cu a tale adieri plapande ne mangai obrazul si stim uneori ca te superi si-atunci din calea-ti fugim mancand chiar pamantul. Cu a ta suflare ne dai viata desi imprejur nu te vedem niciunde. Nici nu trebuie, caci te avem neincetat. Esti mereu acolo... intre razele de soare, intre narile noastre insetate, intre fulgii de nea, intre frunzele verzi, intre valurile marii... Cum sa nu fii? Daca n-ai fi tu, n-am fi nici noi. Pe aripile tale porti viata... viata nemarginita! Pe aripile tale adie fulgii de nea si picaturile de ploaie. Tot pe aripile tale aceleasi zboara frunzele toamnei, polenul din flori, mirosul de tei ... in fata ta se-nclina toata natura, fiecare ram e la picioarele tale, fiecare fir de iarba, fiecare petala de floare...
Si ma saruti neincetat intre valurile inspumate, si ma alini cu a tale adieri plapande cu miros de verde... tot tu, ma sui si ma cobori pe aripi de vis. Cate aripi s-ar deschide fara tine? Cate aripi nu ar obosi fara tine? Cate?
Ma porti intre ceruri pe aripi de zbor. Dai norii deoparte ca sa-mi faci loc. Ii trimiti sus incolo, deasupra capului meu ca sa-mi tina umbra. M-ai purtat neincetat, de cand m-ai luat din curte, m-ai ridicat incet pe aripile tale, am incercat sa zbor singura dar nu am putut asa ca... m-ai luat tu mai departe, m-ai impins catre sori sa-i vad de aproape si nu te-ai gandit nicicand ca ma vor orbi. Acum sunt oarba de sori si de vise, cu ochii caut a ta alinare, nu te vad... nu ma vezi! Incerc sa te caut... dau frunze deoparte, nu esti! Merg mai departe, ma salt intre nori, si-i dau la o parte, te caut, te strig... dar nu esti! Si merg si iar merg, ma-mpiedic de-o stanca, te caut si acolo, parca te vad dar nu esti! Te-am cautat peste tot, a mai ramas o singura solutie, intre valuri sa te caut! Si ma lupt cu nisipul rece ce-mi calca in talpi si se-afunda-n simtiri. Imi las talpile reci in urma, dar tu te furisezi in spatele meu si le-acoperi si treci si te-ascunzi din nou. Dar eu te-am vazut si ma apropii... cu talpile calc in marea de gheata si te caut intre valurile mici dar nu esti! Te-am vazut esti mai in departare, intre valuri mari te avanti, si vin dupa tine si strig! Talpile mi se afunda in nisipul rece si marea-mi ajunge pan la brau, dar tu m-ai vazut si te repezi cu valurile tale sa ma darami... Si te-nalti si vii catre mine-nspumat! Si m-ai gasit cu-a tale valuri reci ma tragi la fund, ma tintuiesti... nu mai sunt oarba acum, vad licariri de sori intre valuri. Dar tu ai plecat, ai fugit tot in valuri si pe mine m-ai lasat aici, fara tine nu pot rezista si ma las purtata, poate ai sa ma cauti. Dansez intre curenti pe fundurile marii, cu nisipul in talpi si cu scoicile-n maini si-nainte de a intra in orbire, iti scriu un mesaj acolo-n nisip, din scoici si din melci si din talpile-mi reci: "Ai grija de altii sa-i porti pe aripi de vis dar sa nu-i lasi sa danseze romante cu tine in valurile inspumate ale marii". Mesajul a ramas acolo, pe fundul marii ca si mine, albastra la fel ca marea, caci tu ai ramas acolo-n valuri, n-ai venit cu mine...iar eu fara tine... nu sunt!