sâmbătă, 17 aprilie 2010

Suflet scrijelit



Cata suparare se poate acumula intr-un singur suflet? Cata tristete poate cuprinde acesta? Cate lacrimi poate varsa un ochi? Cata dojenire poate indura o inima? Multa... multa... multa!
Dar existaoare un punct limita? Exista un moment in care se umple si refuleaza? Exista oare un moment in care da pe dinafara? Cand este oare acest moment? Pare ca nu vine niciodata. De acumulat...se tot acumuleaza, de dat pe dinafara...da, catre ochi, o ploaie mica sau mai mare, uneori chiar o furtuna. Dar se opreste! Si face iar loc. Nu este niciodata plin. Cand poti spune oare ca un suflet nu mai poate? Cat mai are de indurat? Cat???
Pe ochii ei de sori izvorasc parauri. Parauri neincetate din inima si din suflet amortit. Paraurile se vor varsa in rauri si raurile in mare si marea in oceane. De ce e marea sarata? De ce e oceanul sarat? De lacrimi. Cate lacrimi am varsat noi viata toata? Eu un ocean? Voi?
Lacrimile nu ma mai ajuta. Nu mai sunt de mult nici macar o refulare. Sunt doar parauri ce izvorasc din adancul ochilor mei. Dar originea lor nu se afla in ochii mei aceiasi, ci undeva mai departe, mult mai departe. Ca sa afli sursa trebuie sa cauti! Unde? Acolo-n depatare. In nemarginire ma aflu tot intre lacrimi. Nu ai aflat nici acum de unde vin. Eu cred ca stii dar nu le-ai dat importanta vreodata. Sunt de acolo, de pe taramurile unde ai poposit si tu si nu mai vrei sa pleci, caci este cald si bine. Tot timpul te-am primit ca pe un rege, desi n-ai plecat nicaieri ca sa poti sa vii! Traiesti in mine si nu vei pleca. Esti in sufletul meu acelasi, scaldat de lacrimi. Da! De acolo vin lacrimile mele. Din suflet! Din sufletul acelasi care te-a iubit odata... care te iubeste inca, naucit de aceeasi iubire de demult. Cum poate fi altfel? Nu are cum! Caci tu esti in sufletul meu si tot acolo salasluiesc si ele... lacrimile. Adica tu si iubirea ta, fara lacrimile mele nu sunteti. Nu ai cum exista altfel! Asa-mi e sufletul! Acelasi... scaldat de iubire si de lacrimi. Iubirea mea nu este niciodata uscata, niciodata nu a vazut soarele ca s-o naparleasca, niciodata n-a vazut lumina ca s-o ocroteasca. Ea este acolo... mucegaita de umezeala lacrimilor mele aceleasi. Intr-o zi o sa mucegaiasca toata... in urma ei n-o sa mai ramana nimic, decat flori de mucegai pe peretii sufletului meu de altadata. Si atunci o sa-ti dai seama, dar o sa fie prea tarziu si n-o sa-ti ramana nimic din iubirea mea de altadata. Si ai sa tanjesti dupa ea, si ai sa stii ca este acolo, intre florile de mucegai si ai sa-mi vrei iubirea inapoi si o sa te apuci sa scrijelesti mucegaiul ca sa gasesti iubirea. Si o sa scrijelesti... iar si iar... dar n-o s-o mai gasesti, pe ea, iubirea, dar o sa lasi in urma ta un suflet scrijelit cu flori de mucegai, insemne ale iubirii tale de alta data...

6 comentarii:

arrowsmaker spunea...

Mi s-a întâmplat de multe ori să descopăr "cel mai minunat blog".

Încă mi se mai întâmplă... :)

dmd spunea...

Asta DA,chiar este frumoasa si iti daruiesc urmatoarele randuri:
Din intuneric,umezeala, a mucegait,
Iubirea mea in suflet tot al meu ,
E scuturat,tu te ocupi de scrijelit
Tarziu sa incerci,erai iubitul meu.

Tlaloc spunea...

Trist...
Cata suparare poate acumula un suflet?
Mult prea multa...
Poate aceste sentimente care s-au adunat o sa explodeze, sufletul astfel o sa se descarce... din pacate mai exista o varianta "Doamne fereste acele persoane care iubesc prea mult!"
sufletul poate sa faca o implozie, o adunare de sentimente, astfel in toate trairile pe care le are sa le asocieze cu esuari, astfel adunand cat mai multe sentimente, acel suflet este incarcat peste masura... mult prea mult poate suporta un suflet... prea mult...

Otilia spunea...

Arrowsmaker - ce pot sa spun decat... multumesc! Si sper sa gasesti in continuare bloguri minunate!
Dan - iti multumesc pentru versurile superbe si extrem de potrivite si de asemenea iti multumesc pentru faptul ca iti faci timp sa treci, sa citesti, sa comentezi si mai presus de toate sa critici atunci cand e nevoie!
Tlaloc - imi doresc doar sa nu ajungi vreodata la stadiul de implozie sufleteasca pentru ca imi pari un tip extrem de sensibil care aduna multa incarcatura sufleteasca!

Autumn spunea...

Frumos scris...nici eu nu stiu cat mai pot suporta...mda..existenta asta.
Ca de obicei. Minunat.

Otilia spunea...

Autumn - iti multumesc... si atat!

Avertisment

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.

In gura presei