vineri, 29 ianuarie 2010

Ganduri


In fiecare zi o luam de la capat. In fiecare zi mergem pe acelasi drum chiar daca gandurile noastre o iau pe cai diferite. Sa fii in gandurile cuiva e mare lucru! Sa treci pe-acolo zi dupa zi este ceva de neimaginat. Cum s-ar desfasura o zi banala din viata nostra prin gandurile altora, prin gandurile celor dragi sau prin gandurile celor care nu te suporta? Cum ar fi sa traiesti macar o zi asa? Cum s-ar desfasura oare ea? Cum ar fi daca orice ineptie inventata de catre cineva despre tine s-ar transforma intr-o realitate traita? Zi dupa zi trecem prin acelasi calvar al zilelor numarate. Oare cand se termina? Oare mi-ar placea sa stiu care este data limita? S-ar schimba ceva in viata mea? As face ceva altfel decat fac in prezent? Poate ca da... Dar cred ca nu mi-ar place sa stiu. Intotdeauna mi-au placut surprizele. Urasc chestiile previzibile. Nu urasc multe lucruri in viata, in general iubesc mult. Doua lucruri marunte le-am urat intotdeauna: ignoranta si predictibilitatea. Aaaa! Am mintit! Sunt trei! Am uitat mediocritatea. In afara de astea...iubesc! Poate mai mult decat trebuie. Cam cat ar trebui oare? Ar trebui sa tii mai putin pentru tine si sa dai mai mult la altii? Sau era invers?

Sa dai mai mult la altii e ceva ce ma caracterizeaza. Dar ar fi bine cateodata sa mai tin macar un pic si pentru mine. Cateodata raman goala pentru ca nu se intoarce. Ramane acolo unde am dat-o... nu mai vine si inapoi. Uneori se intoarce, ca un boomerang si ma loveste in coaste. De multe ori nu sunt pregatita, nu anticipez... Ma doar coastele de iubire impartasita! Oare nu-mi era destinata? In gandurile mele ii aleg orice traiectorie. De cele mai multe ori o trimit in neant dupa multe cautari al unui suflet cald. Sa se duca! Poate vreodata o sa se intoarca, dar nu la fel, sub alta forma. Poate va fi o scrisoare intr-o sticla gasita pe malul marii... acolo intre stanci, in locul meu preferat. O voi deschide peste ani, cand nu voi avea nimic de pierdut, caci daca e semnat cu "Adio!"... nu as putea rezista! Asa...incolo, peste ani, poate ca nu ar mai durea nimic. Dar daca e iubirea neimpartasita ce m-ar putea salva? Nu! N-are cum. Dar daca nu e pentru mine? Poate este pentru o alta ce asteapta inlacrimata cu talpile afundate in nisip pasind plapand pe malul neantului albastru... M-am hotarat! O deschid, citesc cu buza tremurnda atat: "Iubitei mele de demult" si se preface-n praf si zboara catre infinit pe-o aripa de vant si totul ramane doar un gand, un gand firav cascand de plictiseala iubirii de-altadata. Era al meu!

joi, 28 ianuarie 2010

Plagiat...


Acum doar ce am intrat pe blog si am descoperit un comentariu de la un anonim care imi indica o postare de-a mea plagiata cuvant cu cuvant de catre altcineva la ceva timp dupa ce eu publicasem acea postare. A se vedea "micile asemanari" cu postare mea. Este incredibil cum functioneaza mintea umana! Cata minte iti trebuie (sau de fapt nu-ti trebuie) ca sa faci asa ceva? Dealtfel as putea fi flatata de faptul ca cineva a considerat postarea mea atat de buna incat sa si-o insuseasca. Dar nu sunt! Pentru ca din nou mi se desfasoara in fata ochilor mizeria in care traim zi de zi, mizeria minciunii in general. Nu sunt vreun scriitor desavarsit, am doar o abilitate aparte de a insirui cuvinte pe hartie/ecran... In rest, sunt doar un om ca oricare altul care isi gaseste deseori refularea in scris. Motivul pentru care am facut acest blog (pentru care apropo ar trebui sa-mi spuneti "La multi ani" - ca am implinit un anisor de cand posed preaminunatul blog) este unul foarte simplu, sa-mi tin randul insiruirilor nemarginite pe care alta data le tineam intr-o agenda. Nu am facut blogul ca sa am o groaza de vizitatori, desi pot marturisi ca la unele comentarii imi tresare inima de bucurie (doar ce am citit unul de la Autumn care trebuie sa recunosc ca m-a uns pe suflet); nu l-am facut ca sa imi etalez calitatile de preaminunat orator...dar ce pot spune cu siguranta este ca nu l-am facut ca sa-si insuseasca altii postarile mele.

Nu m-am gandit vreodata la faptul ca cineva ar putea fura ceva de pe blogul meu, pentru ca eu niciodata nu gandesc asa, pentru mine oamenii in continuare sunt buni, creativi si minunati. In general eu iert foarte repede, ceea ce sunt sigura se va intampla si in cazul de fata, dar numai dupa ce domnul cu pricina isi va cere scuze pe acest blogulet amarat care imi apartine in intregime. A se tine seama de faptul ca in general cand se preiau diverse chestii de prin diverse carti, bloguri, reviste se indica sursa sau macar se inchide in ghilimelele de rigoare care te fac sa intelegi ca nu apartine persoanei respective, dar poate ca nu mai stie pe unde a citit-o...

duminică, 17 ianuarie 2010

Picaturi

Picaturile au incremenit in curgerea lor infinita.
E frig.
Au inghetat si au ramas de sticla,
inmarmurite acolo,
dar nu etern.
Se vor topi mereu.
In gandurile mele vor ramane aceleasi.
Nemiscate. Ca de sticla.
Cu ce folos?
Doar sa-mi alinte ochii si a mintii cugetare.
Si poate... alta data sa revina,
ca alta picatura...
nocturna, inghetata.
Si picurii cuvintelor
lovesc nemarginirea.
Pesemne esti acolo,
mereu prezentul gol.
Sa-nvat nemarginirea?
Nicicand, sunt limitata.
Cum nu?
Mereu... de inima-mi setata.
Da, tu m-ai invatat ce-nseamna sa iubesti:
mereu sa dai la altii,
si tu sa nu primesti!
O luaram de la capat
privind nemarginirea.
E trist,
aievea mi se-arata,
mai gol ca goliciunea...
si in desert e-o planta,
dar eu...desertaciunea!

M-ai inselat adesea cu potirul tau.
Dar nu si-acum...
nimic nu e mai rau
decat neantul visului in care m-ai varsat.
Poti merge pan' la capat? Poti?
Doar tu m-ai invatat!
Din rasul tau perfid nu inteleg nimic.
Nimic mai mult decat
din stropii inghetati.
Sunt teferi,
ca de sticla
...inca, cocotati.
Dar va veni si clipa,
cand peste a lor sclipire
se va aseza o alta,
mai orbitoare parca.
Da... va fi o noua zi,
cu soarele...plapandul!
Ce va sclipi prin-transii
cu ochii lui vioi...
Si ce sa vezi?
topiti vor fi apoi!
Si de s-ar incapatana cu totul,
i-ar aburi intr-o secunda
si i-ar urca la ceruri...
de unde vor reveni vreodata,
cu fata lor plapanda,
ca picatura calda a unei ploi de vara,
pe fata-mi va lovi-o
cu-a norilor gargara!
Nicicand nemarginirea,
nu fu mai ticaloasa.
Imi macina privirea
cu-a ploilor angoasa.
Nicicand! am zis...
Nu voi uita vreodata,
Cum picatura ceea
statuse inghetata,
pe sufletu-mi, pesemne.
Nicicand...visuri eterne!

Nimicuri...


Nimicurile vietii ma sfredelesc pana in maruntaie. Nu ai fost niciodata aici. Simtamintele sunt pierdute etern pe tarmuri necunoscute si mie imi este teama. Teama se accentueaza cu fiecare picatura de ploaie. Niciodata nu vei sti. Noptile albe se intuneca de abisul gandurilor. Parca alta data era altfel! Iubirea eterna este o farsa, o farsa jucata pana la capat de un actor abil. In gandurile tale ce se afla? Zgomotele perfidei tale desfatari ma adancesc in neant. S-a trantit usa! Am tresarit pentru o scunda. Mi-a trecut caci tresar mai des la gandul ca nu esti langa mine. Nu intelegi! Nu ca prezenta, ci ca suflet ce mi se deschide zilnic sa-i pot gusta seva. Esti aici, da! Dar niciodata langa mine si langa sufletl meu. Doar inlauntrul sufletului meu salasluiesti. Dar in al tau ce se afla? Nimic. Poate doar somnolenta. Strigatele mele nu te trezesc niciodata. Suspinele ma adancesc in simtiri si realitatea se deformeaza. E mai bine asa! Promisiunile nu mai au nici o valoare. Ai invatat in schimb sa-ti ceri iertare. E mare lucru! Dar daca e prea tarziu? Nu te-ai gandit la asta, poate ca nici n-o vei face vreodata. Nu mi se mai inchid ochii. Nici de visare nu mai am parte. Poate ca e mai bine! Visele nu m-au ajutat niciodata. Doar m-au adancit in cugetari exagerate si mi-au oferit samburi de speranta fada. Cateodata ai fost acolo, dar nu cred ca ai inteles. Memoria imi joaca feste uneori, dar nu si acum. Sunt mai lucida decat am fost vreodata. Luciditatea este o corvoada pe care nu o mai merit. Nu mai merit de mult nici macar atingerile tale. Poate doar vorbe dulci lasate in voia sortii si la mila ta. Mereu esti in gandurile mele. Tu m-ai visat vreodata? Mai bine nu, caci eu nu te mai vreau doar in vise. Inima-mi mucegaieste de dorul tau. Da, esti aici! Dar niciodata acolo unde te doresc eu. Gustul licarului primului sarut ma urmareste si acum. Nu in vise! Aici pe pamant, langa noi, e real! Mai real decat ai fost tu vreodata cu mine. Mai real decat betia tandra a unei nopti pierdute. Pierd sirul zilelor cateodata in cautarea ta. Si nu ma satur niciodata sa astept. Intr-o zi voi fi tare si o voi face. Ma voi satura. La fel cum tu te-ai saturat de gustul idiot al alcoolului ce-i naruieste pe cei din jurul tau. Trist vis de trezie! Mai bine innecat intr-un pahar decat sa-nfrunti zi dupa zi crunta realitate. Mereu ma urmaresti si ma judeci. Da, cateodata nu vreau decat sa simt cum imi ard buzele, cum fumega narile mele insetate, cum se farama scrumul de tigara si cum mereu ma urmaresti prin ganduri. Nu ma certa! Sunt eu aceeasi de alta data. Tu te-ai schimbat. Eu sunt acelasi suflet palid imbujorat de tine altadat'. Nu mint. Stii ca nu mint nicicand. Nu-ti cer nimic si nici nu plang de asta data. Ai reusit! Cum ce? Sa seci si ultima-mi scapare, izvor de lacimi nesfarsit. Era singura defulare. Ai castigat. Nu voi mai varsa lacrimi. Pana maine. Caci maine voi reveni. Voi fi tot eu, cea care nu e nimic din ce-ar fi vrut sa fie. Cea care s-a nascut poate un pic prea devreme, sau poate prea tarziu. Dar stiu atat: ca eu sunt tu si tu esti eu si el ne va uni mereu...Indiferent ce-ar fi, si ce-ar urma. Nu pot sa-ti spun nimic mai mult. Am spus oricum prea multe. N-ai inteles nicicum si poate vreodata o vei face, dar va fi prea devrema, sau poate... prea tarziu. Nici eu nu stiu decat ca-mi este dor de mine, iar eu nu pot fi eu decat prin tine. Poate voi invata sa ma desprind vreodata...Nu cred! Sunt slaba si sufletu-mi plapand nu rabda atata nepasare ca sa se poata rascula vreodata. Raman aceeasi, mereu aceeasi. Dar tu te poti schimba!

marți, 12 ianuarie 2010

Little things that matter

N-am mai scris de ceva timp, insa totul este pentru o cauza nobila. Mi-am promis ca anul acesta o sa scriu o carte si m-am gandit ca anul incepe cu data de 1 ianuarie, asa ca am fost pretty busy ca sa reusesc sa fac ce mi-am propus pana la sfarsitul anului, caci timpul nu-mi prea permite, bebele imi ocupa o mare parte din timp, insa nu ma plang. Cam cu asta ma ocup eu anul acesta, plus mici/mari evenimente de pe parcursul anului.


Apropo de evenimente, am unul peste doua zile care se poate numi "Marele eveniment": doi prieteni dragi isi unesc destinele intr-o zi cu mare semnificatie pentru ei, chiar la data la care implinesc 10 ani de cand se iubesc. Oare vreodata, ca si copil rebel, in liceu te gandesti ca un sarut cu cineva poate duce peste ani la o legatura de-o viata? Cred ca nu! Si tocmai "negarea" asta te face sa mergi mai departe, si sa iubesti mai mult... Cand te gandesti ca acum vreo 10 ani eram cu totii niste copii zvapaiati care nu faceau decat ce ii taia capul, care se hotarau ca ar fi super sa plece la munte si a doua zi se urcau in tren, care urcau muntii cu sticla de palinca si cea de visinata la subtioara, care dormeau claie peste gramada la cabana din varful Omu', care se certau pe seama marii iubiri la vremea aia, care umblau cu blugii rupti si ascultau formatii de care altii nu mai auzisera, care se imbatau de fiecare data cand aveau ocazia si multe alte tampenii.

Cateodata imi e dor de noi de atunci, de cei care stateau nopti in sir de vorba fara sa se plictiseasca si pentru care simplul fapt ca petreceu timp impreuna era mai presus decat orice alta distractie. Din dramele de atunci ale unor adolescenti indragostiti a ramas o prietenie sincera si onesta si o dragoste mare care mai are putin si implineste un deceniu. Oare cati oameni pot sa spuna la doar 26 de ani ca sunt prieteni cu cineva de peste 10 ani? Cati oameni ar fi acordat vreo sansa unei relatii inocente incepute in timpul liceului...de fapt de mai de mult, de pe peronul garii din Constanta, in drumul vertiginos catre Zarnesti intre o fata creata si un baiat pe atunci cu mot in frunte! :) Cati pot spune ca au avut parte de fluturii din stomac la primul sarut si parte de aceeasi fluturi in stomac la nunta, dar cauzate de aceeasi persoana? Cati oameni pot spune ca prima lor mare iubire a devenit ceva "for life"? Nu multi ... eu sigur nu! Oare de ce? :)

Nu e oare magnific sa te duci la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului si sa nu trebuiasca sa le faci cunostinta fostilor colegi cu sotul tau... pentru ca il cunosc inca de pe atunci?! Nu este oare minunat sa nu ai un trecut de povestit persoanei de langa tine pentru ca din acel trecut a facut parte si el/ea? Si toata conversatia de eu am facut asa... si tu parca ziceai ca ai facut asa... devine doar "Mai tii minte cand noi am facut..."


Daca cineva mi-ar fi spus acum 10 ani ca in anul 2010, pe 14 ianuarie cei doi stropi de bucurie din viata mea (caci asta au ei fost pentru mine) se vor casatori as fi ras probabil in hohote, dupa ce in prealabil mi-as fi smuls parul din cap numai la gandul ca ar putea fi adevarat, ca deh, eram un pic mai nebuna la vremea aceea si mai tot timpul sub influenta marilor drame adolescentine refulate ulterior in diverse scriituri si poezii macabre. Mari drame am mai trait la vremea aceea, dar mai presus de toate mari bucurii si, unii dintre noi chiar... mari iubiri! Magnific!

Sa va iubiti la fel ca in prima zi, sa nu lasati nimic din ce a fost in urma (caci face parte din ceea ce sunteti voi), sa va dati seama ca tot ce a fost mai greu a trecut si sa va amintiti intotdeauna ca daca va doriti ceva cu adevarat, nimic nu va poate sta in cale!!!

Avertisment

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.

In gura presei