Nimicuri...

Nimicurile vietii ma sfredelesc pana in maruntaie. Nu ai fost niciodata aici. Simtamintele sunt pierdute etern pe tarmuri necunoscute si mie imi este teama. Teama se accentueaza cu fiecare picatura de ploaie. Niciodata nu vei sti. Noptile albe se intuneca de abisul gandurilor. Parca alta data era altfel! Iubirea eterna este o farsa, o farsa jucata pana la capat de un actor abil. In gandurile tale ce se afla? Zgomotele perfidei tale desfatari ma adancesc in neant. S-a trantit usa! Am tresarit pentru o scunda. Mi-a trecut caci tresar mai des la gandul ca nu esti langa mine. Nu intelegi! Nu ca prezenta, ci ca suflet ce mi se deschide zilnic sa-i pot gusta seva. Esti aici, da! Dar niciodata langa mine si langa sufletl meu. Doar inlauntrul sufletului meu salasluiesti. Dar in al tau ce se afla? Nimic. Poate doar somnolenta. Strigatele mele nu te trezesc niciodata. Suspinele ma adancesc in simtiri si realitatea se deformeaza. E mai bine asa! Promisiunile nu mai au nici o valoare. Ai invatat in schimb sa-ti ceri iertare. E mare lucru! Dar daca e prea tarziu? Nu te-ai gandit la asta, poate ca nici n-o vei face vreodata. Nu mi se mai inchid ochii. Nici de visare nu mai am parte. Poate ca e mai bine! Visele nu m-au ajutat niciodata. Doar m-au adancit in cugetari exagerate si mi-au oferit samburi de speranta fada. Cateodata ai fost acolo, dar nu cred ca ai inteles. Memoria imi joaca feste uneori, dar nu si acum. Sunt mai lucida decat am fost vreodata. Luciditatea este o corvoada pe care nu o mai merit. Nu mai merit de mult nici macar atingerile tale. Poate doar vorbe dulci lasate in voia sortii si la mila ta. Mereu esti in gandurile mele. Tu m-ai visat vreodata? Mai bine nu, caci eu nu te mai vreau doar in vise. Inima-mi mucegaieste de dorul tau. Da, esti aici! Dar niciodata acolo unde te doresc eu. Gustul licarului primului sarut ma urmareste si acum. Nu in vise! Aici pe pamant, langa noi, e real! Mai real decat ai fost tu vreodata cu mine. Mai real decat betia tandra a unei nopti pierdute. Pierd sirul zilelor cateodata in cautarea ta. Si nu ma satur niciodata sa astept. Intr-o zi voi fi tare si o voi face. Ma voi satura. La fel cum tu te-ai saturat de gustul idiot al alcoolului ce-i naruieste pe cei din jurul tau. Trist vis de trezie! Mai bine innecat intr-un pahar decat sa-nfrunti zi dupa zi crunta realitate. Mereu ma urmaresti si ma judeci. Da, cateodata nu vreau decat sa simt cum imi ard buzele, cum fumega narile mele insetate, cum se farama scrumul de tigara si cum mereu ma urmaresti prin ganduri. Nu ma certa! Sunt eu aceeasi de alta data. Tu te-ai schimbat. Eu sunt acelasi suflet palid imbujorat de tine altadat'. Nu mint. Stii ca nu mint nicicand. Nu-ti cer nimic si nici nu plang de asta data. Ai reusit! Cum ce? Sa seci si ultima-mi scapare, izvor de lacimi nesfarsit. Era singura defulare. Ai castigat. Nu voi mai varsa lacrimi. Pana maine. Caci maine voi reveni. Voi fi tot eu, cea care nu e nimic din ce-ar fi vrut sa fie. Cea care s-a nascut poate un pic prea devreme, sau poate prea tarziu. Dar stiu atat: ca eu sunt tu si tu esti eu si el ne va uni mereu...Indiferent ce-ar fi, si ce-ar urma. Nu pot sa-ti spun nimic mai mult. Am spus oricum prea multe. N-ai inteles nicicum si poate vreodata o vei face, dar va fi prea devrema, sau poate... prea tarziu. Nici eu nu stiu decat ca-mi este dor de mine, iar eu nu pot fi eu decat prin tine. Poate voi invata sa ma desprind vreodata...Nu cred! Sunt slaba si sufletu-mi plapand nu rabda atata nepasare ca sa se poata rascula vreodata. Raman aceeasi, mereu aceeasi. Dar tu te poti schimba!