marți, 29 decembrie 2009

Sarbatori fericite!


Scuzati intarzierea, dar mai bine mai tarziu decat niciodata! Sarbatori fericite tuturor si un mesaj special. Multumesc din suflet lui Autumn si lui Adrian pentru urari.


Tuturor celor care mi-au trimis pentru anul 2009 cele mai grozave urari: totul a fost de pomana Pentru Anul 2010, trimiteti-mi mai bine bani, tuica sau bonuri de masa. MULTUMESC!!! :)) Dar daca nu aveti... ma multumesc si cu urari.

marți, 22 decembrie 2009

Mosule...te rog!


Este oare revoltator sa vrei ceva extrem de simplu de Craciun, cum ar fi o masa linistita alaturi de cei dragi? Pe mine nu cred ca m-ar face nimic mai fericita decat asta ... pur si simplu o masa in familie unde toata lumea sa se simta bine si unde sa uitam de toate problemele mari sau mici de peste an. Este patetic oare sa-ti doresti sa simti mirosul de sarmalute, de vin fiert si sa ai parte de: aprecieri pentru prajitura facuta (extraordinara de altfel!), fosnaitul hartiei lucioase in care sunt impachetate cadourile, mirosul de brad, colindele ragusite ale copiilor necunoscuti ce apar la poarta, lumina calda a lumanarilor de pe masa, licaritul beculetelor mult prea colorate din brad? ... De cand a devenit Craciunul doar o perioada in care sa te gandesti cum sa-i exploatezi pe cei din jurul tau care trebuie sa se prezinte in ziua cu pricina cu punguta cadorisita pentru tine? De cand Craciunul reprezinta doar motiv de a baga la ghiozdan toata pleiada de mancaruri? De cand Craciunul este doar o alergatura intre mesele imbelsugate ale celor care te asteapta (ca de...asa trebuie)? De cand Craciunul reprezinta doar venirea lui Mos Craciun? De cand am uitat sa mai apreciem lucrurile simple? De prea mult timp...

Poate pentru prima data, nu imi doresc decat o zi speciala alaturi de persoane speciale. Mmmm... Si mirosul cojilor de portocala, al scortisoarei din vinul fiert, al cozonacului proaspat scos din cuptor... E pacat ca am uitat sa apreciem lucrurile simple care ne fac sa trecem peste greutatile vietii. E pacat ca ne dam seama de importanta lucrurilor simple doar atunci cand le pierdem definitiv sau suntem pe cale sa le pierdem. E pacat ca intr-o zi deosebita sa nu poti fi alaturi de toti cei pe care ti-i doresti. E pacat daca lasam timpul, munca, vechile orgolii sau mandria sa stea in calea fericirii care poate fi dobandita atat de simplu.

Asa ca... Mosule te rog, sa-mi implinesti aceasta dorinta si sa-i aduci la masa mea pe toti cei pe care-i iubesc si ma iubesc si sa le arati ca daca eu ii iubesc si ei ma iubesc se pot macar indragi si intre ei, din dragoste pentru mine!

joi, 17 decembrie 2009

Oriunde ai fi...

Oriunde te duce viata asta exista intotdeauna o persoana care se gandeste la tine. Oricat de greu ti-ar fi in unele momente exista undeva o mama care este cu sufletul langa tine. Oricat de grea ti s-ar parea viata, gandeste-te ca sunt altii care nu au nici a mia parte din cat ai tu. Oricat de josnica ti s-ar parea existenta exista intotdeauna o afundatura si mai mare, dar indiferent de noroiul care te inconjoara, se gaseste o cale de scapare. Oricat de crunta ar fi realitatea de zi cu zi, intotdeauna exista o raza de speranta. Oricat de reala ar fi mizeria in care te afli, cateodata ajunge sa te gandesti ca este doar un vis urat iar atunci cand te vei trezi, te vei uita pe geam si nu vei vedea decat zapada, alba si pura precum sufletul tau si al celora care vor fi alaturi de tine. Oricat de rau ti-ar fi, gandeste-te ca inca respiri si asta te va salva. Oricat ai crede ca ai varsat toate lacrimile ce ti-au fost date pe pamantul asta, intotdeauna se va gasi un motiv sa mai stoarca inca una, dar, totodata se va gasi inca un motiv care sa-ti surprinda un zambet. Oricat de singura ai crede ca esti, de fapt, in orice clipa esti in gandurile cuiva sau in visurile cuiva. Oricat de rece ti-ar fi sufletul in unele momente, exista cel putin o voce in lumea asta care sa ti-l poata incalzi, chiar daca vocea nu vine de undeva de langa tine, ci de undeva de departe. Oricat de departe ti s-ar parea ca esti de toti cei pe care ii iubesti, intotdeauna ii poti atinge gandindu-te la un moment frumos petrecut in viata asta crunta alaturi de ei. Oricate lacrimi ai sa versi se va gasi intotdeauna cineva care sa ti le stearga de pe obraz, daca nu cu mana, macar cu o vorba buna. Oricat de tare te-ar durea, sa te gandesti mereu ca asta este o dovada de existenta. Oricat de fara speranta ti s-ar parea ca esti in unele momente sa te gandesti ca intotdeauna mai este ceva in lumea asta de iubit, de dorit si mai ales de spus.
Si in final... "A crede ca ai atins o ultima limita de durere sau nenorocire, dupa care lucrurile isi pierd semnificatia, inseamna sa pierzi din vedere faptul ca nu mai ai dreptul in nici o situatie sa strigi :Ajunge!!!"
Pentru o prietena de suflet un mesaj din suflet!
Zambeste, maine poate fi mai bine, sau poate ... mai rau! Nu stim niciodata ce ne rezerva viata.

Tara lu' Papura Voda


Degeaba se implinesc 20 de ani de la "stim noi ce", supranumita si Marea Schimbare, un mic pas pentru romani, un mare pas pentru democratie ... adicatelea de la Revolutie. Dupa cum ziceam, degeaba! Suntem tot cam in acelasi rahat, de data asta deghizat sub haina democratiei si bine ascuns printre nametii de zapada ce ne-au napadit din toate partile. Pana acum 20 de ani era doar unu' de vorbea cu spume la gura pe la TV, acum sunt zeci, care in mare parte balmajesc aceleasi ineptii, başca mai si bat cu pumnu' in masa si fac crize de istericale, ca sa nu mai zicem de lacrimi in coltul ochilor si voce tremuranda. Nu ne-am saturat oare? Care o fi dovada de saturatie maxima din partea poporului astuia, care este orice numai suveran nu! Cand oare o sa zica romanasul nostru: Ajunge!!! Oare mai trebuie sa mai treaca 20 de ani? Adevarul este ca ne meritam soarta in mare parte, tocmai pentru ca ne-am facut-o cu mana noastra. Da! Cu una dintre maini, adica 50/50, ca mana ailalta a ales altceva, dar de fapt ar fi fost tot la fel!

Colac peste pupaza, o sa avem si prim-ministru. Si-nca ce prim-ministru. Fruncea Ardealului. Cum poti sa nu te mandresti ca esti roman, cand un constantean de-al nostru, marinar - conduce tara? Cum poti sa nu te mandresti cand un ardelean de isprava va fi mana lui dreapta? Cum sa nu te mandresti cand Blonda Blondelor o sa fie ministreasa din nou (ori ea, ori o admiratoare a acesteia)? Cum?

Ar trebui sa fim mandri ca suntem romani si ca avem politicieni care au grija de noi, chiar daca se cearta pe la televizor pana fac bube la gura. Ar trebui sa fim mandri ca avem o tara acoperita de zapada in preajma Craciunului (nu conteaza ca unii sunt acoperiti cu totul si n-o sa mai iasa d-acolo, sau o sa iasa vineti). Ar trebui sa fim mandri ca au trecut 20 de ani de la Revolutie si am reusit in cele din urma sa nu mai punem comunisti la putere. Ar tebui sa fim mandri ca unii au castigat si altii nu, desi aia de castigasera au pierdut si aia de pierdusera au castigat. Ar trebui...

Daca nu ne-am mai uita la televizor si n-am mai avea acces la internet, de fapt... daca n-am mai avea nici o sursa de informatie, totul ar fi mult mai simplu. Credeti ca, mai demult, poporul era interesat de ceea ce face inscaunatul pe la castel, sau ce fac logofetii lui, sau amantele lui (fie ca erau blonde, fie ca nu)? Eu cred ca nu dadeau doi bani (poate doar aia care umblau cu ocaua mica sa se fi interesat) , si tocmai pentru ca nu dadeau doi bani erau mai fericiti. Asa ca... cel mai bine nu ne mai uitam la televizor! Nu este pentru prima data cand militez pentru aceasta cauza, si mi-am mai promis odata ca nu ma voi mai uita ... dar de fiecare data parca iti mai vine sa te mai uiti, macar un pic, sa vezi pana unde poate duce tot circul asta si cat are sa mai tina. In plus, am prin casa oameni care comenteaza toata ziua ce se intampla pe esafodul politic romanesc, tragand mai mereu concluzii pripite, cum ca s-ar termina ... macar de data asta; iar eu le zic de fiecare data, cum ca, nu numai ca nu se termina, dar circul va lua amploare, si vor veni unii de scuipa foc, altii cu animale (care mai domestice, care mai salbatice) care canta dupa cum vrea El, altii care fac tumbe pe placul unora si in ciuda altora si mai presus de toate se vor alatura si clovnii care vor face giumbuslucuri si glume pe seama poporului roman si nu numai! Si de fiecare data, nu stiu cum se face, dar se dovedeste ca am dreptate.

Si atunci... cum sa nu ne numim tara lu' Papura Voda!

luni, 14 decembrie 2009

Visul ca viata

Am recitit astazi Nichita Stanescu si am redescoperit un super text numit "Visul ca viata", mi se pare mai mult decat extraordinar asa ca ... there you go:
"Cea mai simpla actiune impotriva mortii este visul de noapte.
A respira, opunerea sufocarii; a pipai, delimitare de rest; a auzi, forma de insingurare a tacerii; - forme miraculoase de opunere mortii sunt.
Visul de noapte este prizonier. Intr-o batalie pierduta a alergarii imi apara aidoma unui cal cu saua calarita de raza de la stea.
Prin urletul nasterii ne opunem mortii.
Rasaritul cerului cu stele il luam drept martor vederilor noastre.
Ne intepenim cu picioarele in pamant, cum pasarile cu aripile lor pe cer.
La o vedere agera, aripa are radacina in aer, cum verdele in iarba.
Dezasperant este, nu locul fiintei noastre, trupul, ci locul petrecerii noastre, timpul. Ideea de timp; - sentimentul timpului; - epica.
Nu doarme si nu este somnolent si nu se catara pe vis decat cel care doarme, este somnolent si se catara pe vis.
A dispretui pasarea este un sens al dispretuirii si un fel de noroc de a nu fi pasare.
A fi e o durere si o participare luminoasa.
A intelege inseamna a nu fi, - fiind."

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Suflet inghetat de ninsoare


A nins astazi in sfarsit! Este ciudat cum vremea de afara se asterne pe nesimtite si in suflet. A nins si in sufletul meu. A nins cu fulgi mari si dezordonati. A nins rece si plapand. A nins destul pentru a acoperi totul. Ciudat! In alti ani ninsoarea imi provoca o stare de bine, acum mi-a sugerat doar un sentiment de goliciune. Alb pretutindeni. Imi scormoneste gandurile negre. Peste ele nu s-a asezat ninsoarea. Nici macar cativa fulgi astfel incat sa devina macar gri. Nu conteaza, e mai bine asa, oricum s-ar fi topit si ar fi iesit din nou la iveala. De-asta am inceput sa urasc ninsoarea. Pentru ca stiu ca se topeste. Si atunci cand se topeste revenim in aceeasi mocirla cotidiana. Mi-ar placea daca ar ninge si as sti ca nu s-ar mai topi. Si nu numai... daca as sti ca ar ramane la fel de alba si neatinsa de urme... daca as sti ca ar ramane la fel de pufoasa... Dar stiu ca nu se va intampla. Ca orice altceva de pe pamantul asta, va fi calcata in picioare, va deveni impura. Chiar si atunci cand este proaspat asternuta si neatinsa, nu pot sa nu ma gandesc ca, undeva, cativa centimetri mai jos, dincolo de inima zapezii se afla ... tot noroi!!!

La asta se reduce tot, sa ne bucuram de fiecare clipa de puritate si de frumusete, pentru ca daca nu o facem la timp, nu vom mai avea de ce sa ne bucuram, iar ceea ce ar fi trebuit sa ne fericesca se va dovedi mai tarziu a fi ... noroi.

Asa ca ... ma voi bucura de fiecare fulg, chiar si de cei pe care ii voi ucide prematur incercand sa-i prind in palmele mele calde!

duminică, 6 decembrie 2009

Dragoste...si atat


Sunt milioane, miliarde de oameni in lume, dar in final totul se reduce la o singura persoana. Este persoana care te intregeste si care face ca totul sa fie complet, aproape perfect...care indiferent de ceea ce se intampla este intotdeauna acolo...ascultand, simtind, vazand totul la fel cum ascult, simt sau vad eu. Nimic nu poate fi mai presus de asta, de aceasta simtire ingemanata. Este ceea ce aduce fericirea, ceea ce te face complet...nimic mai mult. Dar chiar avem nevoie de mai mult? Este cel ce este alaturi de tine si in tine oricand, oricum, in orice fel, chiar daca este la sute de kilometri distanta...este o simtire launtrica mai puternica decat viata, de fapt este viata.

Cant totul se rezuma doar la unul...la intreg, nimic altceva nu mai conteaza. Durerea indurata nu este cu nimic mai presus ca simtamant decat iubirea implinita. Datorita iubirii, durerea nu numai ca dispare, ci pur si simplu e ca si cum nu a fost niciodata acolo. Chiar daca ea a fost, ea este uitata si nu este reamintita niciodata ca sacrificiu, caci, caci in iubire nu exista sacrificiu mai mare decat...insasi iubirea.

Sa iubesti pe cineva atat de tare incat sa astepti zi dupa zi...zi dupa zi, doar pentru ca, intr-un final sa ai parte doar de o clipa de iubire merita. Merita pentru ca toata viata se reduce la acea clipa de iubire perfecta, iar a renunta la asteptare, inseamna a renunta la tot pentru nimic ... pentru, zi dupa zi, dupa zi de gol, de vid.

Perfectiunea nu este doar un vis, nu este doar un gand neimplinit al muritorului, ea poate fi gasita, insa are loc intr-un timp atat de scurt si cu o viteza atat de uluitoare incat multi nu sunt capabili sa o recunoasca. Cei putini care au cunoscut-o sunt neintelesi. Daca esti acolo si intelegi neintelesul celor spuse de mine asculta-ti inima si deschide-o pentru a ma primi inlauntru.
Just a reminder of an older post!

joi, 3 decembrie 2009

Amintiri...sau despre cum sa dai Ignore

Ce faci...

Ce faci cu viata ta, te-intereseaza,
Dar peste viata mea, te rog vegheaza.
Vagheaza asupra mortii care vine,
Asupra demonilor ce se-ndreapta catre mine.
Ce faci in scopul fericirii mele, tu?
Tu faci aceea ce satan odinioara vru.
Sau te dedici intreaga lui
Gustand din spuma elixirului?
Ce faci, acuma tu ma-ntrebi pe mine?
Ei bine, ma dezleg de tine.
Caci tu, cazuta in profan
Te daruisesi lui satan.
Ce faci? Tu plangi acum la-l meu mormant?
Cand ieri tu depusesesi juramant
Ca ma vei apara de toti, de toate
Dar tu-ai gustat amarele pacate!
Ce faci? Ce faci...

miercuri, 2 decembrie 2009

Circul de zi cu zi sau Moguliada

Am oscilat pentru titul postarii intre cel afisat deja si "Basesciada". Nu stiu de ce dar campanie mai penibila decat cea de anul acesta parca n-am vazut de cand mama m-a facut! Pe langa faptul ca zilnic vuiesc televizoarele ca unu' din ei a boxat un copil, ca alalaltu' a mintit si e prieten cu mogulii. Am impresia ca suntem tratati ca niste prosti carora li se da cu lingurita cate un pic, asta daca staffurile de campanie reusesc sa se puna de acord in ceea ce priveste felul linguritei servite astazi catre fabulosul popor (daca sa fie de tinichea sau merita poporu' suveran una de inox, sau poate ca... daca o dori al de sus - adicatelea nea Base - una di argint ca de aur nu se poate ca suntem inca romani, nu rromi) si nu numai ... si picul acela e disputat, de fapt cum sa nu fie, caci, cat inseamna de fapt "un pic", o insemna mult? o insemna putin? cert este ca nu este nicidecum caracterizant picul acesta pentru cat au furat EI.


Si acum ei pot sa fie care-or fi, ca de fapt sunt tot aia, fie ca ii au in spate pe moguli, fie ca-i injura pe moguli, sunt tot o apa si-un pamant. Apropo de moguli, ca e si asta un cuvant extrem de mediatizat lately, prima definitie a cuvantului mogul in DEX este: persoana care facea parte din dinastia mongola care a cucerit India. Saracii mongoli cat de rosii or fi fost pe la urechi, cat or fi sughitat in ultima vreme... asta daca n-ar fi fost oale si ulcele.


Whatever... cert este ca din punctul meu de vedere, pe un om care are cat de cat neuronii p-acasa si se mai uita si pi la tilivizor, nu pune botul sa se duca sa voteze ca a vazut multe afise cu fatza lu' ala sau lu' alalaltu' pe strada, sau ca a spus nu stiu care ca-i mincinos, ca are intelegeri cu mafia sau mai stiu eu ce. Orice om normal are o parere formata inca de la inceput, pe care si-o poate schimba sau nu pe parcursul celor doua saptamani de campanie, dar asta numai pe baza "prestatiei" candidatilor. In momentul in care nu ai ce sa alegi ce poti face? Si acum vine fraza celebra "Alegi raul cel mai mic dintre doua rele", mi se pare aberant. Din punctul meu de vedere singurul lucru pe care-l mai poate face tarisoara asta in care traim este sa se mai salveze la capitolul imagine, astfel incat sa nu ne mai impinga Berlusconi (care e prim ministru, iar noi eram Presedintele Romaniei - asta de l-a impins) si sa nu mai fim marginalizati de toata lumea. Cam atat! De fapt asta e tot ce se poate schimba, doar din punctul de vedere al perceptiei vizuale, caci "deep inside"...no way!!!

marți, 1 decembrie 2009

Nopti albe


Nopti albe petrecute cu tigara sfaraind in coltul gurii. Rosu aprins ca valvataia ce arde mocnit inlauntrul meu, indiferent... va deveni doar scrum. Fumul gros risipindu-se sub clar de luna obscura. Mi-e un dor nebun. E liniste, e pace, dar nu si-n sufletul meu. Furtuna iscata pe nevazute in adancurile inimii isi incepe marsul pe malurile nisipoase ale dragostei tale. Sarutul umed al furtunii te strapunge in ureche. Mai ai pana vii? se aude in departarile acoperite de norii deceptiei. Linistea ma infioara. Nu merit nimic, nici macar raspuns. Alunec in neant si miroase a flori. A flori de suras inocent. Parfum de cantec. E dimineata. In sfarsit e dimineata si in mine. Cascatul zorilor ma infioara pana in adancuri. E aici in sfarsit. Gandurile pufoase ale venirii sale m-au zdruncinat dulce. Samburii de realitate revin dar nu-si gasesc locul. Nu mai conteaza! A venit! Buna dimineata!!!

Avertisment

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.

In gura presei