Se afișează postările cu eticheta nimic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nimic. Afișați toate postările

joi, 17 decembrie 2009

Tara lu' Papura Voda


Degeaba se implinesc 20 de ani de la "stim noi ce", supranumita si Marea Schimbare, un mic pas pentru romani, un mare pas pentru democratie ... adicatelea de la Revolutie. Dupa cum ziceam, degeaba! Suntem tot cam in acelasi rahat, de data asta deghizat sub haina democratiei si bine ascuns printre nametii de zapada ce ne-au napadit din toate partile. Pana acum 20 de ani era doar unu' de vorbea cu spume la gura pe la TV, acum sunt zeci, care in mare parte balmajesc aceleasi ineptii, başca mai si bat cu pumnu' in masa si fac crize de istericale, ca sa nu mai zicem de lacrimi in coltul ochilor si voce tremuranda. Nu ne-am saturat oare? Care o fi dovada de saturatie maxima din partea poporului astuia, care este orice numai suveran nu! Cand oare o sa zica romanasul nostru: Ajunge!!! Oare mai trebuie sa mai treaca 20 de ani? Adevarul este ca ne meritam soarta in mare parte, tocmai pentru ca ne-am facut-o cu mana noastra. Da! Cu una dintre maini, adica 50/50, ca mana ailalta a ales altceva, dar de fapt ar fi fost tot la fel!

Colac peste pupaza, o sa avem si prim-ministru. Si-nca ce prim-ministru. Fruncea Ardealului. Cum poti sa nu te mandresti ca esti roman, cand un constantean de-al nostru, marinar - conduce tara? Cum poti sa nu te mandresti cand un ardelean de isprava va fi mana lui dreapta? Cum sa nu te mandresti cand Blonda Blondelor o sa fie ministreasa din nou (ori ea, ori o admiratoare a acesteia)? Cum?

Ar trebui sa fim mandri ca suntem romani si ca avem politicieni care au grija de noi, chiar daca se cearta pe la televizor pana fac bube la gura. Ar trebui sa fim mandri ca avem o tara acoperita de zapada in preajma Craciunului (nu conteaza ca unii sunt acoperiti cu totul si n-o sa mai iasa d-acolo, sau o sa iasa vineti). Ar trebui sa fim mandri ca au trecut 20 de ani de la Revolutie si am reusit in cele din urma sa nu mai punem comunisti la putere. Ar tebui sa fim mandri ca unii au castigat si altii nu, desi aia de castigasera au pierdut si aia de pierdusera au castigat. Ar trebui...

Daca nu ne-am mai uita la televizor si n-am mai avea acces la internet, de fapt... daca n-am mai avea nici o sursa de informatie, totul ar fi mult mai simplu. Credeti ca, mai demult, poporul era interesat de ceea ce face inscaunatul pe la castel, sau ce fac logofetii lui, sau amantele lui (fie ca erau blonde, fie ca nu)? Eu cred ca nu dadeau doi bani (poate doar aia care umblau cu ocaua mica sa se fi interesat) , si tocmai pentru ca nu dadeau doi bani erau mai fericiti. Asa ca... cel mai bine nu ne mai uitam la televizor! Nu este pentru prima data cand militez pentru aceasta cauza, si mi-am mai promis odata ca nu ma voi mai uita ... dar de fiecare data parca iti mai vine sa te mai uiti, macar un pic, sa vezi pana unde poate duce tot circul asta si cat are sa mai tina. In plus, am prin casa oameni care comenteaza toata ziua ce se intampla pe esafodul politic romanesc, tragand mai mereu concluzii pripite, cum ca s-ar termina ... macar de data asta; iar eu le zic de fiecare data, cum ca, nu numai ca nu se termina, dar circul va lua amploare, si vor veni unii de scuipa foc, altii cu animale (care mai domestice, care mai salbatice) care canta dupa cum vrea El, altii care fac tumbe pe placul unora si in ciuda altora si mai presus de toate se vor alatura si clovnii care vor face giumbuslucuri si glume pe seama poporului roman si nu numai! Si de fiecare data, nu stiu cum se face, dar se dovedeste ca am dreptate.

Si atunci... cum sa nu ne numim tara lu' Papura Voda!

marți, 1 decembrie 2009

Nopti albe


Nopti albe petrecute cu tigara sfaraind in coltul gurii. Rosu aprins ca valvataia ce arde mocnit inlauntrul meu, indiferent... va deveni doar scrum. Fumul gros risipindu-se sub clar de luna obscura. Mi-e un dor nebun. E liniste, e pace, dar nu si-n sufletul meu. Furtuna iscata pe nevazute in adancurile inimii isi incepe marsul pe malurile nisipoase ale dragostei tale. Sarutul umed al furtunii te strapunge in ureche. Mai ai pana vii? se aude in departarile acoperite de norii deceptiei. Linistea ma infioara. Nu merit nimic, nici macar raspuns. Alunec in neant si miroase a flori. A flori de suras inocent. Parfum de cantec. E dimineata. In sfarsit e dimineata si in mine. Cascatul zorilor ma infioara pana in adancuri. E aici in sfarsit. Gandurile pufoase ale venirii sale m-au zdruncinat dulce. Samburii de realitate revin dar nu-si gasesc locul. Nu mai conteaza! A venit! Buna dimineata!!!

miercuri, 28 ianuarie 2009

Tinerete, prieteni vechi si poezii, atat...nimic mai mult


Astazi, in pelerinajele mele prin sertarele pline de hartii si agende, am descoperit scrisorelele cu iubitzeii din copilarie si o groaza de alte porcarioare, de la o pietricica si o scoica primite de la "my first", pana la interminabilele "love letters"-uri din care multe nu mai inteleg acum. Descoperirea cea mai interesanta totusi este seria de 3 nuvele scrisa de un bun prieten de-al meu pe-atunci, de la liceul Ovidus. Acest personaj, pe numele lui adevarat Mihai Sava, personalitate contradictorie, dar in acelasi timp fascinanta, "spirit viu si nobil"(cum ii placea lui sa se autointituleze a capatat notorietate literara ca nuvelist prin cunoscuta sa opera "Aruncatul cu privirea"... M-am prapadit de ras recitindu-le si recunoscand toate personajele (elevi eminenti ai liceului Ovidius si profesori). initial am vrut sa transcriu macar una din nuvele, dar mi-am dat seama ca nu ar avea farmec pentru cei care nu au cunoscut eroii principali in the real life...

....mai devreme am mintit, referitor la cea mai interesanta descoperire...nu era cea expusa mai devreme, ci alta...poeziile scrise de mine in primii ani de liceu...wow!!! ce copil tampitel eram pe-atunci, si ce poezii fara rima scriam, dar, una peste alta nu sunt chiar atat de rele, doar triste. Doamne, ce iubiri zbuciumate am putut trai cand am scris asta?!?
"Te-am intalnit in priviri,
Te-am regasit in simtiri.
Las inima-mi sa-ti spuna
De dragostea-mi nebuna!
Las glasul sa-ti sopteasca,
Iubirea nebuneasca.
Deschide-ti sufletul,
Ofera-mi zambetul.
Ah! Ce crud esti!
Ma innebunesti!
In soapta de-as vorbi,
Sau muta de as fi,
Cu sufletul m-ai auzi!
De ce pretinzi ca nu iubesti?
Cand plangi si te framanti.
De ce te minti ca n-a ramas nimic?
De ce renunti la tot ce-a fost mai bun?
De ce sa fie scrum?
De ce-a ramas doar fum?
Iarta-ma ca te iubesc,
Si ca te-am vrut vreodata.
Si iarta-ma ca te doresc,
Asa-i! Sunt vinovata!
Dar te iubesc de-atata vreme,
Ca timpul s-a oprit in loc
Si am uitat cum e sa simti in vene,
De-atata patima si dor sa arzi in foc."

D-ale tineretii valuri! Cat am mai suferit (probabil), in mintea mea a ramas acum doar o urma vaga a acelor iubiri trecute...imi amintesc ca mi-a fost greu, ca au fost momente cumplite. O amintire clara mi-a ramas, stiu ca dupa o relatie destul de scurta dar intensa ca si trairi, trasesem eu concluzia ca nu voi mai iubi pe nimeni niciodata. Doamne, cat eram de sigura!!! acum zambesc sau mai degraba as rade in hohote gandindu-ma la cele trecute...cat de naiva eram!!!
Trebuie sa recunosc ca uneori imi este dor de naivitatea mea de altadata, de gandurile indesate intr-o agenda zi si noapte, de randurile fara noima insirate pretutindeni unde gaseam un spatiu gol, de picioarele pline de nisip, de blugii rupti in genunchi (si nu numai!), de votca saniuta inghitita pe nerasuflate pe banca-n parc, de saruturile din statia de troleu... cred ca mi-e dor de mine de-altadat' ... dar nu mai sunt! Pacat! Poate ma redescopar curand, sau poate las viata din mine sa fie EU, dar nu!!! mai bine nu! artistii nu sunt buni in tara noastra!.....AAA!!! Nu eu eram artistul, ci EU de altadat' era odata...
Asta mi-aduce aminte de altceva, o alta polologhie-a tineretii:
"Totul
E plin
Si bizar.
Atat de gol,
Fara rost,
Spatiu imens
Totusi...nimic!"

Avertisment

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.