Am recitit astazi Nichita Stanescu si am redescoperit un super text numit "Visul ca viata", mi se pare mai mult decat extraordinar asa ca ... there you go:
"Cea mai simpla actiune impotriva mortii este visul de noapte.
A respira, opunerea sufocarii; a pipai, delimitare de rest; a auzi, forma de insingurare a tacerii; - forme miraculoase de opunere mortii sunt.
Visul de noapte este prizonier. Intr-o batalie pierduta a alergarii imi apara aidoma unui cal cu saua calarita de raza de la stea.
Prin urletul nasterii ne opunem mortii.
Rasaritul cerului cu stele il luam drept martor vederilor noastre.
Ne intepenim cu picioarele in pamant, cum pasarile cu aripile lor pe cer.
La o vedere agera, aripa are radacina in aer, cum verdele in iarba.
Dezasperant este, nu locul fiintei noastre, trupul, ci locul petrecerii noastre, timpul. Ideea de timp; - sentimentul timpului; - epica.
Nu doarme si nu este somnolent si nu se catara pe vis decat cel care doarme, este somnolent si se catara pe vis.
A dispretui pasarea este un sens al dispretuirii si un fel de noroc de a nu fi pasare.
A fi e o durere si o participare luminoasa.
A intelege inseamna a nu fi, - fiind."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu