Scrisoare ȋn neant II

Sursa imaginii: http://www.serpentbox.com/blog/images/message-in-a-bottle.jpg

Coli albe de hârtie, mii de coli albe de hârtie scrijelite cu peniţa aurită a stiloului meu, fiecare din ele o altă scrisoare, de fiecare dată cu aceeași destinaţie… un suflet care să ȋnţeleagă.  Am scrijelit gânduri, frustrări, bucurii, nimicuri, feţe triste, feţe vesele, am făcut să se umfle baloane din clăbucii gândurilor mele, am creionat personaje ce mi-au trăit, mi-au pus ȋn scenă toate tristeţile, toate durerile, toate visele, iar… din toate astea, am umplut mii de coli albe ce s-au animat de iluzii vesele sau alte mii care au mucegăit de tristeţea și durerea cuvintelor așternute pe ele.

De fiecare dată le-am ȋmpachetat cu grijă, pe fiecare ȋn parte, alături de o bucăţică din sufletul meu și le-am trimis pe aripi de vânt sau ȋn valuri ȋnspumate, și… negreșit au ajuns la destinaţie ani la rând, fără a se abate vreodată din calea lor, fără a fi judecate după strălucirea cuvintelor așternute, a mucegaiului ce sălășluia ȋn unele pagini sau a monștrilor ascunși  de multe ori printre rândurile acelorași pagini imaculate.

Din mii de coli albe, o ultimă coală, scrijelită cu grijă, cu litere strălucitoare ce formau cuvinte alese cu grijă, așternute cu tâlc și o ultimă fărâmă a sufletului meu ȋntunecat a fost trimisă ca de atâtea ori ȋn valuri ȋnspumate pentru a primi răspuns, sau doar pentru a ști că, undeva acolo, pe fundul mării, ȋntre valuri, cuvintele mele vor avea o ȋnsemnătate și vor ajunge cumva să strălucească ȋn ȋntunecimile sufletului tău. Ȋnsă, ȋnecată ȋn lacrimi și afundată adânc cu tălpile ȋn nisip m-a regăsit și s-a așezat odată cu spuma mării la picioarele mele, am deschis-o cu la fel de mare grijă ca atunci când am ȋmpachetat-o să poată ajunge la tine, literele ȋși pierduseră toată strălucirea, erau acum doar cuvinte ȋnșiruite și de neȋnţeles și oricât am căutat, prin toate colţurile, ultima mea fărâmă de suflet nu era de găsit, rămăsese probabil acolo, pe fundul mării alături de strălucirea literelor mele de altă dată…

Prima scrisoare ȋn neant…

Poate că sunt urâtă, atât de urâtă ȋn interior ȋncât și gândurile mele pot speria atât de mult, atât de mult ȋncât să trebuiască să ștergi tot astfel, poate, orice urmă de urâţenie și mizerie , orice hidoșenie să poată dispărea din viaţa ta.

Poate că nici măcar cuvintele nu mai ȋmi sunt aliate, până și ele, nu fac decât să scoată la iveală toată hidoșenia sufletului meu. Orice cuvânt așezat ȋn pagină este o altă săgeată ȋn inima mea, dar acelea care se duc acum ȋn neant sunt otravă, otravă pură ce ȋmi ȋntunecă privirea uneori.  Mereu te-am visat ca pe un neant… dar nu ai cum să fii, căci cuvintele mele alunecă mereu spre tine și gândul nu mi se poate opri ȋn loc, ci zboară neȋncetat ȋntr-acolo.

 Ȋncerc să ȋmi ascund partea ȋntunecată, toate negurile sufletului meu, ȋnsă tu ai fost acolo, ai văzut fiecare colţ, dar va rămâne așa, doar ceea ce este și nimeni și nimic nu va mai reuși vreodată să ȋl lumineze sau să-l deslușească. Aș vrea să pot șterge și eu cu buretele, să pot să șterg cuvintele ce mi-au expus mucegaiul sufletesc, cuvintele care te-au ȋndepărtat, ȋnsă exact acele cuvinte au fost uneori singura mea sursă de lumină ȋn tot ȋntunericul care mă ȋnconjoară.

Mi-ai stins lumina. Am vrut doar ca orice gând al meu să aibă o destinaţie, acum toate  se lovesc din nou de abis. Am ȋnţeles ȋn sfârșit, nu o să poată nimeni vreodată să accepte asta, sunt doar o ȋnșiruire de cuvinte pe o foaie albă, sunt doar o poveste, sunt doar o iluzie… chiar sunt toate astea. Voi fi și de acum ȋncolo… dar fără poveste, doar cu durerea fizică a acelor cuvinte așternute odată, nu de mult, fără acele iluzii, atingeri și vorbe care m-au dezgolit, fără goliciunea cu care m-am perindat ȋn visele tale uneori și fără visele pe care le-ai aruncat undeva ȋn virtual fără a le mai putea atinge… ȋnsă gândurile rămân…

Dar da… sunt mai mult decât o filă de poveste, mai mult decât un vis, o fantezie, mai mult decât cuvinte, dar eu…  ȋntreagă și goală, cu sufletul pe tavă  voi fi mereu acolo, iar cuvintele mele ȋși vor găsi mereu drumul către tine și poate… vreodata… și răspuns.

Mosule...te rog!

Este oare revoltator sa vrei ceva extrem de simplu de Craciun, cum ar fi o masa linistita alaturi de cei dragi? Pe mine nu cred ca m-ar face nimic mai fericita decat asta ... pur si simplu o masa in familie unde toata lumea sa se simta bine si unde sa uitam de toate problemele mari sau mici de peste an. Este patetic oare sa-ti doresti sa simti mirosul de sarmalute, de vin fiert si sa ai parte de: aprecieri pentru prajitura facuta (extraordinara de altfel!), fosnaitul hartiei lucioase in care sunt impachetate cadourile, mirosul de brad, colindele ragusite ale copiilor necunoscuti ce apar la poarta, lumina calda a lumanarilor de pe masa, licaritul beculetelor mult prea colorate din brad? ... De cand a devenit Craciunul doar o perioada in care sa te gandesti cum sa-i exploatezi pe cei din jurul tau care trebuie sa se prezinte in ziua cu pricina cu punguta cadorisita pentru tine? De cand Craciunul reprezinta doar motiv de a baga la ghiozdan toata pleiada de mancaruri? De cand Craciunul este doar o alergatura intre mesele imbelsugate ale celor care te asteapta (ca de...asa trebuie)? De cand Craciunul reprezinta doar venirea lui Mos Craciun? De cand am uitat sa mai apreciem lucrurile simple? De prea mult timp...

Poate pentru prima data, nu imi doresc decat o zi speciala alaturi de persoane speciale. Mmmm... Si mirosul cojilor de portocala, al scortisoarei din vinul fiert, al cozonacului proaspat scos din cuptor... E pacat ca am uitat sa apreciem lucrurile simple care ne fac sa trecem peste greutatile vietii. E pacat ca ne dam seama de importanta lucrurilor simple doar atunci cand le pierdem definitiv sau suntem pe cale sa le pierdem. E pacat ca intr-o zi deosebita sa nu poti fi alaturi de toti cei pe care ti-i doresti. E pacat daca lasam timpul, munca, vechile orgolii sau mandria sa stea in calea fericirii care poate fi dobandita atat de simplu.

Asa ca... Mosule te rog, sa-mi implinesti aceasta dorinta si sa-i aduci la masa mea pe toti cei pe care-i iubesc si ma iubesc si sa le arati ca daca eu ii iubesc si ei ma iubesc se pot macar indragi si intre ei, din dragoste pentru mine!