miercuri, 21 aprilie 2010

Iti multumesc pentru ca existi


Existenta mea este una simpla ascunsa intre cuvinte marete. Sufletul meu este incarcat de existenta mea. Doar eu supravietuiesc intre cuvinte si unii care le inteleg. Cateodata ma simt sufocata de ele, pentru ca am atat de multe incat nu le pot refula deodata. Cateodata sunt goala pe dinauntru pentru ca sunt muta, imi lipsesc cuvintele. Cateodata sunt atat de plina incat ma asez si scriu, si iar scriu si nu e niciodata de ajuns. Ceea ce ajunge la retinele voastre este o mica parte din ceea ce scriu eu zilnic. Ceea ce ajunge in sufletele voastre este nimic pe langa ceea ce salasluieste in sufletul meu. Existenta mea pentru mine nu a fost niciodata de ajuns, si probabil n-o sa fie vreodata. Existenta mea prin mine este cu totul alceva... este ca si cum as intra in transa, este ca si cum m-as desprinde de mine, desi eu sunt aceeasi. Cateodata nici eu nu ma recunosc, existenta mea o consider cateodata de prisos dar nu am cui sa las vorbele mele. Daca le-as putea cuprinde pe toate intr-o singura zi, sa le adun intr-un borcan mare, ar fi mare lucru. Insa nu pot. Intotdeauna mai am ceva de spus. Gandurile mele nu se opresc niciodata pe loc. Ele calatoresc pe aripi de vis in existenta mea aceeasi. Dar aripile de vis le duc pe alte taramuri, acolo unde eu nu am fost niciodata fizic... dar gandul... te poate duce oriunde iar aripile de vis te pot purta catre o noua existenta in fiecare minut. Hipnotizata de frumusetea lumii pasesc mai departe, nu pe pamant, ci acolo in ceruri. Pasesc pe norii moi, ca de puf, talpile mi se afunda in ei pana la glezne si nu vreau sa pasesc mai departe, vreau sa raman acolo, sa plec capul pe nori si sa dorm in nestire. Existenta mea nu a fost niciodata suficienta pentru tine, pentru altii da. Pentru altii care au stiut sa m-asculte, care au stiut sa citeasca neintelesul celor spuse de mine. Neintelesul vorbelor mele salasluieste in sufletul meu acelasi. Sufletul meu de alta data care s-a transformat intr-un suflet scrijelit cu flori de mucegai. Existenta mea este alinare pentru unii si suferinta pentru altii. Alinarea o gasesc intre buzele tale moi si suferinta tot acolo. Nimic nu este mai adevarat decat existenta mea aici langa tine, langa sufletul tau acelasi.
Cand o sa ma opresc oare? Cum din ce? Din atatea cuvinte, din atatea ganduri, din atatea nimicuri asezate pe hartie, din atatea versuri fara rima pentru tine, din atata arta mucegaita de neapreciere.
Existenta mea este insasi arta aceasta, cuvintele insiruite cu rost pe hartie. Aprecierea cuvintelor existentei mele a trecut, nu m-am nascut cand trebuia. Poate ca secolul trecut ar fi fost mai potrivit. Dar daca existenta mea in secolul trecut ar fi fost cea a unei nestiutoare de litere si de cuvinte, as fi ramas doar cu gandurile mele. Poate ca le-as fi cantat daca nu aveam penita si pergament ca sa le-astern. Si poate ca... acele cantece ale mele ar fi atarnat in timpanele tale mai mult decat cuvintele mele insiruite. Pentru ca, daca as fi cantat gandurile mele aceleasi ar fi existat cineva care sa le fredoneze la nesfarsit si odata... poate chiar in secolul asta ar fi ajuns la urechile cui trebuie, aceluia care ar fi inteles pentru prima data neintelesul celor cantate si scrise de catre mine.
Existenta mea este efemera fara aliatele mele... cuvintele. Existenta mea este perpetua atunci cand cuvintele mele ajung in sufletele celor cale le pastreaza si le apreciaza. Existenta mea este subreda daca te gandesti sa stergi macar un cuvant din cele asternute de mine, pentru ca, fara el, nu mai are acelasi inteles.
Existenta mea este legata de amortirea gandurilor mele pe hartie. Existenta mea este complicata pentru altii si mult prea simpla pentru mine. Simpla mea existenta este legata de cuvintele celui care a inteles si care mi-a multumit doar pentru a fi. Vorbele lui din buricul degetelor catre tastatura sunt si acum tintuite in timpanele mele "Iti multumesc pentru ca existi!". Ce poate fi mai frumos?

18 comentarii:

Anonim spunea...

ai grija cu cuvintele; sa nu te atace la un moment dat; ele capata personalitatea lor in timp

JustMe spunea...

Grija mea pentru cuvinte este una aparte, de capatat personalitate capata intotdeauna sub condeiul meu, de atacat poate ca m-au atacat intr-un anumit moment dar doar pentru ca le-am permis eu.

dmd. spunea...

Otilia am sa spun cate ceva dar partial pe langa postare.Subiectul acolo este clar scrisul si tu,apreciere si gratitudine.Am citit din nou cu atentie si ma doare capul incercand sa am un tablou clar.Nu am curiozitati dar cred ca merita sa descifrez ce spune mintea si sufletul tau.Poate gresesc dar cred ca tu scri despre ce ar fi sa fie sau ar trebuii sa fie si nu despre ce este.Volumul mare de ganduri si cuvinte vin pentru ca nu vine ce ar trebuii sa vina.Bogatia spirituala vine dintr-o banalitate sau saracie nemateriala cotidiana, nemeritata.Ma opresc ca poate deja aberez si nu vreau sa te ranesc.Nu este voie sa intri in suflete neinvitat si eu tin mult la existenta si valoarea sufletelor.Textul mi-a placut si m-am plimbat citindu-l.Numai bine iti doresc si scuze daca am gresit.

Anonim spunea...

raspunsul la comentariul 1 mi se pare cam eschivant ce ascunzi?

JustMe spunea...

Dan - postarea a pornit de la un comentariu primit la postarea mea cu numarul 100 care zicea doar atat: "Eu iti multumesc pentru ca existi", de aici a pornit subiectul... este vorba de existenta mea pe blog si nu numai! Nu am scris niciodata despre ce ar trebui sa fie, ci doar ce mi-a trecut prin minte in momentul respectiv. Mai departe trebuie sa recunosc ca nu am inteles in totalitate ceea ce ai vrut sa spui desi am citit de mai multe ori, mai ales referitor la "nu vine ce ar trebui sa vina" si "bogatia spirituala nemeritata"(nemeritata de catre cine?). Astept precizari pentru ca am ramas nedumerita, mai ales de vorbele "nu vreau sa te ranesc", caci nu m-am simtit ranita in nici un fel...

JustMe spunea...

Anonim - eu nu am niciodata nimic de ascuns si de eschivat cu atat mai putin ma eschivez, dintre noi doi, cel care are sigur ceva de ascuns esti tu, caci tu esti anonimul...

dmd. spunea...

Otilia,scuze am spus ca incepusem sa aberez.Nu am dorit sa te ranesc bagandu-ma in sufletul tau.Am crezut ca parte din ce scri sunt asteptari ale tale.Saracie in evenimente nu bogatie.Am avut senzatia ca exista o amestecatura si cu nefericire dar poate mi s-a parut.Gata,scuze cred ca ma durea capul prea rau si am scris aiurea.Mai vorbim,numai bine.

JustMe spunea...

Oricand cu placere Dan!

Anonim spunea...

cuvintele numele sunt mai putin importante; postul mi s-a parut un pic evaziv cu o urma de interpretare indusa printre randuri; nu am facut nicio afirmatie cu tenta de ofensa sau critica;

JustMe spunea...

Anonim - ai dreptate ca numele este mai putin important... Toate postarile mele sunt "evazive" si cu o mare dara de interpretare indusa intre randuri. Nu am afirmat in nici un fel ca m-am simtit ofensata, dimpotriva mi-a facut placere... te astept oricand. Imi plac intotdeauna provocarile...cap ou pas cap?

Anonim spunea...

in regula ma surprinde placut; in legatura cu cap ou pas cap iti pot da un citat ( ce apare si intr-un film bunicel) " I am the master of my fate:
I am the captain of my soul." ; eu nu as merge pe mana providentei pana la capat mai merge si faultat din cand in cand; de asta ziceam de temerile ce reies din postu (rile) tau. e de discutat si nu vreau ca un comentariu sa ajunga la marimea unui post :))

JustMe spunea...

Poti sa-mi trimiti un mail enacheotilia@yahoo.com ca sa evitam comentariile de marimea unui post. :))

Anonim spunea...

maybe i will; merci de raspunsuri oricum

JustMe spunea...

P.S.: Cap ou pas cap este tot dintr-un film, frantuzesc "Jeux d'enfants"(Love me if you dare), merita vazut, la fel cum merit si eu un mail...:)

gelu vlasin spunea...

Interesant eseul tau despre traire la nivel experimental. Desi pe alocuri cu nuante patetice totusi reuseste sa exprime o anumita doza de simtire atat de necesara unei receptari minimale. Ma bucura prezenta ta in Reteaua literara

JustMe spunea...

Va multumesc! Prezenta mea in Reteaua literara vi se datoreaza, de pe blogul dvs. am aderat.

JustMe spunea...

Tlaloc - Am asteptat comentariul tau zile intregi, ca sa aflu pana la urma ca te-am lasat fara cuvinte? :)

Tlaloc spunea...

"Cateodata sunt goala pe dinauntru pentru ca sunt muta, imi lipsesc cuvintele."

Imi lipsesc cuvintele si mie.
Am citit, am recitit si am recitit....
Incerc sa las un mesaj si nu pot, adevarul e ca esti printre primii mei prieteni din acest spatiu virtual, din acest vid, si singura care ai mai ramas, si singura pe care am mai urmarit-o, iti multumesc pentru existenta ta si ca unicitatea blogului, a sentimentelor, a sinceritatii, a visarii....
Asociez blogul ca pe un prieten la care sa te dezvalui, sa te descarci, o pagina virtuala unde capitolele vietii noastre capata contur, o pagina virtuala unde ne afisam asa cum suntem sau asa cum am dori sa fim, unde scoatem la iveala arta, frumosul, poezia, proza... putini au mai ramas asa.
Sunt satul de bloguri politice, care fac reclama la produse, sunt satul de bloguri in care "ţ ş" au fost inlocuite cu "tz, sh".
Acei oameni sunt dar nu exista!
si totusi o sa las aceste puncte............ tacerea spune multe!

Avertisment

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.