Nicicând

Nicicând n-ai fost aici
In veci să fii al meu.
De-a pururea vei fi,
mereu vei urmări.

De ai fi fost acolo
Aş fi putut pesemne,
Să caut cu privirea-ţi
Necruţătoare semne.

Ai fost pe fundul mării

Si ai sălăşluit într-una
Mereu cu-a mea fiinţă,
Vom fi acolo... Una!

Să poţi să fii acolo
Privind nemărginirea,
Ar însemna să plouă

cu însăşi nemurirea.

Si am plecat încolo
Sa-mi cat a ta fiinţa

Ce caută în sânge

Cunună şi credinţă.

Mereu vei fost acolo
Cătat de-a mării valuri.
Mereu vei fi acolo
Să-ntorci privirea-n maluri.

Si la un cap de aţă
Se prinse cu model

Plecă urechea-n el

Si ascultă povaţă.

Nicicând n-am să mă-nchin
De-a pururea dorinta.
Voi face un festin
Cum crede-voi cuviinţă.

Nicicând cu veşnicia
Nu voi mai fi alături.
Nu vreau decât sotia-

ţi se dea în lături.

Să fii cărunt se poate
Să treci prin toate cele
Aşa vom fi purtate
Prin vremuri mai rebele.

Cum n-ai mai fost aici

Ca să mă-nfrunţi îndată,

Te rog ca să mă ierti

Şi să mă laşi în plată.

Perfidele minciuni
Mă sfredelesc în oase
De crezi a lor minuni
Nu te-neca-n angoase.

O filă de poveste

Atât de încurcată,

Nu prinde-voi de veste

La fel cu-o lume-ntreagă.

Nu vei fi fost acolo
Să mă atingi în sân
Aşa… voi fi dincolo
Să mă alin, să-ngân.

Nicicând să mi te-alături
Nu voi gândi… nicicând!
Mai bine dă-te-n lături

Rămâi în al meu gând.

Să te supui fireşte
Pe-a limbii alinare
Si să te-nneci în vise

Pân’ ce-oi avea suflare!

Si scrie în neştire
Si umple pagini albe
Cu-a sale adormire va fi încununată
Cu sori şi stele-n pururi
Nemărginirii albe.

Aşa voi fi acolo
Pân la sfârşit etern!
Aşa voi fi într-una,
Sălbatică mereu
Si când răsare luna
Voi răsări si eu!