Nu stiu cum se face ca absolut totul in jurul meu se destrama. Cand imi propun ceva si o fac din tot sufletul fara sa dau inapoi intotdeauna se intampla ceva astfel incat sa se ruineze totul in jurul meu macar pentru o clipa. Tot ceea ce ma mai scotea dintr-o stare de melancolie idioata era faptul ca incepusem sa scriu o carte si chiar mergea totul ca pe roate, incepusem sa scriu din ce in ce mai mult si cu mai mult elan parca in fiecare zi, insa nu avea cum sa se termine totul cu bine. Mai aveam mult pana sa termin dar cel mai greu lucru este inceputul in orice, sa te gandesti sa scrii o carte, sa deschizi laptopul, sa ai o pagina alba in fata ta si sa incepi sa scrii ... este greu pana asterni primele cuvinte dupa care de obcei vine totul de la sine. Dar pagina alba de inceput este o corvoada, este ca si cum mintea ti s-ar bloca in loc si ai n-ai reusi sa rostesti nici un cuvant, desi gandurile te duc intr-o anumita directie. Inainte sa ma apuc sa scriu aveam deja contrurat in cap subiectul, stiam care va fi punctul culminant si aveam si o vaga impresie despre sfarsit, insa inceputul... este tragic sa-l scrii. De cum s-a asternut prima fraza restul cuvintelor se rostogolesc din ganduri fara incetare. Acum sa revin la faptul ca nu avea cum sa se termine cu bine... absolut tot ce am scris a fost compromis, hardul de la laptop s-a stricat, am pierdut absolut tot de pe el, inclusiv in jur de 50 de pagini din noua mea carte. Cum eu sunt o optimista incurabila, m-am gandit ca nu am cum sa pierd absolut tot, ca sigur se poate recupera ceva, astfel incat am scris in continuare pe o agenda continuarea a ceea ce scrisesem pana atunci. Acum ma aflu ca acum aproape doua luni in fata unei pagini albe si trebuie sa o iau de la capat, bineinteles ca imi amintesc tot ceea ce scrisesem ... dar prima fraza... care era?
Parca totul in jurul meu se prabuseste de fiecare data cand incep un lucru nou si vreau sa-l duc pana la capat, caci niciodata nu mi-au placut lucrurile neterminate. Dar o sa razbat, o sa astern din nou o prima fraza, si o voi lua de la capat la fel cum am facut-o de alte sute de ori.
Parca totul in jurul meu se prabuseste de fiecare data cand incep un lucru nou si vreau sa-l duc pana la capat, caci niciodata nu mi-au placut lucrurile neterminate. Dar o sa razbat, o sa astern din nou o prima fraza, si o voi lua de la capat la fel cum am facut-o de alte sute de ori.
Postări
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu