Spovedanie

Este spovedania lui Ion Minulescu...

Ma doare amintirea tineretii
Cand fetele de-o varsta cu baietii,
Desi pareau doar niste banale jucarii-
Papusi de sexe diferite-
Simtind imboldul unor demonice ispite,
Puneu la cale pentru viitor
Romanticele lor casatorii-
Uzine pentru fabricat copii-
Secret furat de la parintii lor!...

Ma doare tot ce-a fost
Si nu mai este...
Ma doare Cosanzeana din poveste,
Furata si ascunsa de un Smeu,
Cu care Fat-Frumos,
Adica eu-
Ma razboiam pana faceam din el
O mana
De tarana,
Ca-n urma, dezrobita mea stapana,
In locul traditionalului inel,
Sa-mi dea un "rendez-vous" cu taxa,
la ... hotel!...

Ma doare tot ce-a fost
Si tot ce stiu
Ca va ramane vesnic dupa mine.
Ma dor multasteptatele-agonii,
Privighetorile inchise-n colivii,
Romantele cantate prea tarziu,
De-admiratoarele ce mi-au ramas straine
Si cupele de aur, inchinate
Cu aceeasi veche ura
Si noua rautate
In cinstea sexului frumos-
Un pisc de munte scorburos,
Pe care-l urci de sus in jos,
Cand faci pe alpinistul caraghios-
Un alpinist indragostit
De cel mai circonflex accent din Infinit!...

Ma doare tot ce-am spus-
Desi n-am vrut
Sa spun nimic mai
mult decat atat-
Ma doare lenevia cu care m-am nascut,
Grabita lacomie a primului sarut
Si pretul precupetei cu care mi-a vandut
Faimoasa "Pasare Albastra"
Ce-avea sa-mi tina de urat!

Mi-am adus aminte de aceasta poezie care este una din preferatele mele din capitolul niciodata inchis "Minulescu" citind o poezie de pe blogul lui Adrian...