Secretul fericirii

In ultimul timp vad atatia oameni tristi si lipsiti de vlaga incat nu ii mai recunosc pe unii dintre ei. Mi se pare cateodata aproape absurd sa fii suparat tot timpul...nu are nici un sens, nu imbunatatesti nicicum starea in care te afli, din contra, o amplifici. Si stau si ma gandesc uneori ca am trecut si eu prin aceste stari, si nu doar o data, dar supararea asta face parte dintr-o anumita perioada a vietii, in care trebuie neaparat sa fii suparat...si anume adolescenta. Singura parte buna care a reiesit din acele perioade de suparare pe viata a fost un teanc mare de poezii triste si negre dar dealtfel simpatice, poezii fara rima, fara vlaga, dar care m-au reprezentat intr-o anumita perioada a vietii. Acum insa m-am schimbat, nu mai sunt nicicum cea de atunci...ciudat!
Mi-am amintit insa, apropo de tristete vs. fericire de o chestiuta pe care am gasit-o undeva, intr-o carte si pe care am copiat-o in jurnalul meu de atunci si care m-a impulsionat intr-un fel sa ies din starea care tindea sa devina perpetua.
Vi-l impartasesc si voua celor tristi si celor veseli...poate se schimba ceva, sau poate nu!
" Secretul vietii bune se afla in capacitatea de a nu-ti pasa de fericire, de a nu o cauta ca atare, de a o primi fara sa te intrebi daca o meriti sau daca contribuie la implinirea geniului uman; de a nu retine, de a nu-i regreta pierderile, de a-i lasa caracterul straniu care ii permite sa se iveasca in mijlocul zilelor obisnuite si sa dispara in situatii grandioase. Intotdeauna sunt prea multe lucruri de dorit, de descoperit, de iubit. "
Nu fiti tristi!!!