Ei sunt cuminti...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt cel ce-am fost mereu,
Poate ca cel cuminte-s Eu-
Desi de cate ori le-o spun,
Eu pentru Ei...sunt tot nebun...
Ei ma urasc ca nu-s ca Ei...
Eu ii iubesc ca nu-s ca Mine...
Ei beau
Si mint fara rusine,
Si-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun...ca nu-s ca Ei...
Dar cum din ei toti numai Eu
Nu sunt ca ei,
Am sa ma duc
De voia mea la balamuc-
Si fiindca nu-mi va parea rau,
Cumintele voi fi tot Eu.
Cand am citit pentru prima oara poezia asta mi s-a parut extrem de realista, imediat m-am identificat cu eul poetic...:)) si acum e una din poeziile mele de suflet.
Postări
4 comentarii:
Desigur o poezie speciala, asa e in viata poate la un momentdat te simti diferit de altii si ei te cred "nebun" cand defapt tu vezi problemele din alt punct de vedere daca stam sa ne gandim toti oamenii importanti de stiinta, arta si altii care au fost genii, noi oamenii, i-am crezut 'nebuni' cand defapt cine sunt "nebunii"?
Adrian, sa stii ca ai mare dreptate...mama mea are o vorba "exista un pic de nebunie in fiecare om, si asta este ceea ce ii confera normalitatea". Raspunsul la intrebarea "de fapt cine sunt nebunii?": toti oamenii aceia speciali pe care ii iubesc eu!
Un film numai bun pentru ce ati scris voi( Adrian si Otilia) aici, este Zbor deasupra unui cuib de cuci, filmul si piesa de teatru, extraordinare amandoua.... unde nebunia nu mai e nebunie iar normalitatea nu mai e normalitate. E un film bun, poate printre primele 50 de filme. Nu stiu de ce, neaparat vorbele voastre mi-au amintit de acest film... poate pentru ca nebunie exista peste tot... Recomand acest film tuturor iubitorilor de film.
nu stiu cum de nu mi-a trecut prin cap mai devreme...conexiunea cu acest film, unul din preferatele mele. good point! ar trebui sa-l revad :)
Trimiteți un comentariu