Astazi m-am simtit ca o vietuitoare intr-un borcan...fara capac, dar totusi, abia puteam respira...si fara apa, dar simteam cum ma inec cu fiecare clipa ce trece. Am invatat totusi sa zambesc, nu azi...ci altadata, doar asta mi-a ramas. Nu e asa in fiecare zi, doar azi! o fi o zi mai speciala! Aproape a trecut...
N-am mai fost de mult in borcanul cu melancolie...nu mi se intampla!!! Important este ca in starea mea nu sunt singura, e lucrul care imi confera certitudinea ca voi reusi sa revin la starea mea...vesnic zambitoare, mai mult vesela decat trista!
Cred ca imi este dor! Imi este dor cateodata de mine, umbland pe strazi in cautarea unghiului perfect...de fapt, imi este dor de aparatul meu de fotografiat, cel mai vechi prieten! Eu si cu el umbland pe strazi, goi, fara tinta, cautand doar cerul, o fata ridata de trecerea timpului...ceva, orice! Chiar si o raza de lumina: "Spre soare rad! Eu nu-mi am inima in cap, nici creieri n-am in inima.Sunt beat de lume si-s pagan!"
Mi-e dor!!! Mi-e dor de tine, mi-e tine de tine, mi-e inauntrul meu de tine, mi-e nu stiu cum, mi-e nu stiu ce, mi-e dor de tine ca de casa...imi pasa!
cred ca stiu acum...mi-e dor de poezie si de fotografii, ele erau viata mea, si le-am inlocuit, si mi-a fost bine si fara ele, dar acum imi lipsesc...trebuie sa le aduc inapoi!... partea interesanta este ca vin singure, nu trebuie sa le chem eu! :)
deja am inceput sa zambesc!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu