Din nou obsesii si vise

In viata mea, linistita dealtfel, au revenit visele zbuciumate si vechile obsesii. Nu am mai avut asemenea trairi din liceu, pe vremea iubirilor neimpartasite, acum revin toate in mintea mea buluc, si romantele lui Minulescu, pustiitul Adrian Paunescu, geniul pustiu al lui Eminescu, melodiile rock din trecut. Am trecut de mult peste acele trairi, iubirea mea este cuminte si molcoma, cateodata zbuciumata sub impulsul momentului, sotul meu nu este perfect, nici nu mi-as fi dorit vreodata, este iubitor si ma cunoaste "ca pe un cal breaz" cum ar zice mama. Doar ce m-am trezit dintr-un vis foarte ciudat, cum ma certam cu al meu citand din "Geniu Pustiu": daca ai cunoaste tu cat de putin sufletul meu acesta, te-ai infiora, nu stii, nu-ti poti imagina cat e de pustiu, cat e de desert in el; e intocmai ca gandirea idioata si stearpa a unui om ale carui urechi sunt surde ca lutul, a carui gura e muta ca pamantul, a carui ochi sunt orbi ca piatra. Nu mai simt nimic, si cand pot stoarce o lacrima din ochi ma simt ferice. Cateodata nu mai aud bataile pustiitului meu suflet, cateodata suflarea mi se curma-n piept, ca vantul ce se curma prin ruinele zdrobite de muntii anilor, cateodata mai simt si eu!....

Si el riposta...nu e adevarat, trezeste-te!!! aduna-ti gandurile! nu esti tu! ce inseamna toate lucrurile astea? noi ne iubim!

Iar eu continuam ... Oh! de-as putea iubi! A nu putea iubi inseamna a trece prin lume singur, marginit in pasi, in ochi - sa te zvarcolesti in stramtoarea sufletului tau celui rece, sa cauti a-l aprofunda si sa vezi cat e de secat si ca apele sale se pierd in nisipul secaciunii sociale, se ard de caldura unei societati de oameni ce traiesc numai din ura unuia catre celalalt. A nu iubi nu-i nimica, a nu putea iubi e grozav!

Si el a plecat...iar eu m-am trezit ragusita de puterea vorbelor spuse-n vis. M-am asezat la calculator, am rememorat toate cele traite in lumea onirica, am constientizat ca toate cele spuse de mine nu erau plasma imaginatiei mele , ci o veche iubire din trecut pe care o identificasem eu cu acest citat din Eminescu...si am inceput sa scriu, si mare mi-a fost mirarea cand nu mi-am adus aminte citatele pe care le urlasem mai devreme-n vis intocmai, ci doar franturi...asa ca a trebuit sa iau cartea ca sa pot sa scriu intocmai cele de mai devreme, inca mai stiam care este pagina...

Care va sa zica, in vis, sunt mai puternica, am mintea mai limpede, imi aduc aminte orice lucru intocmai...si credeti-ma, au trecut cel putin 8 ani de cand nu am mai citit Geniu Pustiu, insa in vis mi l-am amintit intocmai, iar treaza am rememorat si identificat cele spuse... ciudata este intortocheata minte-a omului si uite cum cele uitate revin in vise...ca si cum ai visa nestiut pe plaja planetei lumina oaselor pierdute, si-ti vine sa te spanzuri de ape singur!