Indragostita

Cum poti sa nu te indragostesti in fiecare zi? De ce? De tot ceea ce te inconjoara. De zapada topita. De picaturile de ploaie care curg neincetat. De prima raza de soare. De vantul ce-ti adie prin par dimineata. De cascatul zorilor. De zambetul copilului tau. Si mai presus de toate, doar de dragul de a te indragosti, zi dupa zi, de ceea ce te inconjoara.
Soarele rasare in fiecare zi pentru a ne oferi noua lumina, noi de ce nu putem rasari in fiecare zi pentru a oferi altora? De ce nu putem in fiecare zi sa tratam lucrurile ca si cum nu ar fi nimic in urma? Nimic rau, nimic care sa ne faca sa plangem! Fiecare zi trebuie tratata ca atare. Ca un nou rasarit. In urma lui este adevarat ca a fost un soare apus, insa acum nu avem decat rasaritul. Urmele soarelui care au apus nu se vad niciunde. Soarele este acelasi ca si ieri. Il cunosc. Il cunosc de o viata. Si el pe mine. Imi zambeste neincetat. Nu imi cere niciodata nimic in schimb. Sunt indragostita de soare, desi mai mult iubesc luna. M-am gandit s-o insel. Caci ea nu stie. Nu e ca si cum as insela-o cu Luceafarul, caci amandoi sunt astri de noapte. Ar sti unul de altul. Nu as putea. Insa asa... cine stie. Doar eu! Si te am pe tine ziua, sa-mi scalzi fata in lumina, sa ne jucam intre nori, cu razele tale sa ma tintuiesti si sa ne iubim neincetat. Si pe tine luna, te am noaptea, suava ca de fiecare data, ascunsa si blanda, te astept in fiecare noapte, sa ma luminezi si sa-mi arati calea.
Nu se poate mai bine de atat. Cand tu soare apari, luna plapanda dispare, nu stiti unul de altul. Luceafarul stie, si de luna si de soare. Nu spune insa nimic. Tace intr-una si sta tintuit in inaltul cerului. Uneori mi se pare ca il aud. Alteori ma uit catre el si imi dau seama ca este mut. Licarirea lui plapanda nu se compara cu cea a lunii mele. Insa privirea ma atrage tot timpul catre el. Trag cu coltul ochiului si-l vad. E mai frumos ca niciodata. Mic si stralucitor, doar pentru mine. Imi face cu ochiul. Realizez acum ca el este pentru mine. Caci soarele nu rasare niciodata doar pentru mine, ci pentru toti, nu mangaie cu razele lui doar fata mea, ci si a altora. Si luna la fel, m-a inselat, in fiecare seara rasare pentru altii, indragostiti. Niciodata doar pentru mine. Raman cu al meu Luceafar, singur, pe care-l am si noaptea si-n rasarit de zi. Si e doar pentru mine, stiu ca il vad doar eu. Caci pentru altele, alte stralucitoare stele sunt Luceferi, dar pentru mine numai unul. Cel ce straluce-n coltul cerului si-n ochii mei si-ai lui in fiecare seara.
Insragostita sunt acum de tot... de natura, de vant, de mare, de valuri inspumate, de picurii mari de ploaie si de fulgii mici de nea, de tine raza de soare, de tine biata luna si mai presus de toate indragostita sunt de tine licarire in intuneric, plapanda scanteiere, mic punct de viata ce straluce, de tine, vesnic... Luceafar mut! Si luna o sa se supere, dar tot o sa rasara, si-n fiecare noapte lumina ei imi va arata drumul spre tine. In alta noapte, poate ai sa vii tu. Sa intri pe fereastra-mi, sa mi te-asezi in pat si sa ma luminezi in ochi si-n minte, si sa-mi dansezi pe pleoape, si-n lacrimi sa te scalzi, si apoi sa pleci din al meu iatac si sa te-nalti la ceruri acolo unde ti-e locul si sa m-astepti caci vin... Stai tintuit in ceruri si ma privesti, clipesti cu-a tale ochi de sori doar pentru mine esti, doar eu te stiu, atat, nu poti striga pe alta, doar eu te-am observat si te iubesc intr-una Luceafarul meu mut. Nu astept nimic de la tine, caci stiu ca nu poti spune nimic, dar cu-a ta licarire mi-arati ce vreau sa stiu ... si esti al meu, iar eu mereu indragostita de tine Luceafar mut. De-acum doar pentru tine traiesc, nu dau nici sori, nici luna pe-a tale straluciri, oricand indragostita de tine, Luceafar bland.