i plictisesc cu postari pe blog, unde pana acum majoritatea postarilor le faceam noaptea, probabil ca de-acum le voi face cu preponderenta dimineata.Mi-am adus aminte ce am facut eu de Valentine's Day...ei bine, al meu sot m-a dus la teatru! Da, la teatru! Nu va inchipuiti ca a avut el fabuloasa inspiratie, de fapt au fost niste invitatii gratuite ale unei prietene. Am fost la piesa "Cabinierul" in premiera, numele piesei nu-mi insufla nimic, iar motivul pentru care a fost prezent si al meu sot = a inteles ca piesa se numeste "Carabinierul". Va dati seama ca se-astepta sa fie cu puscoace, soldati, instructie, lupte incrancenate etc. Ei bine...Surpriza! Nu a fost! Dar surprinzator sau nu i-a placut, la fel si mie. Chiar nu m-asteptam sa fie atat de buna piesa, a avut si momente de monotonie, dar o mare parte a timpului m-a tinut cu sufletul la gura. Oricum, de mult am spus ca am sa fac o rutina din mersul la teatru, opera, balet si alte chestii de genul asta, din cand in cand presarate cu cate un concert rock sau de alt gen si poate chiar si stand-up comedy!
A fost super ok, chiar daca a durat trei ore si mi-a cam intepenit popoul in scaun, dar a meritat! Finalul...dramatic evident, dar nu am plans pentru ca cel care a murit s-a ridicat la sfarsit ca sa faca plecaciuni in fata publicului. Si-atunci m-am prins! Aaaahhaaa! de fapt nu murise, era o inscenare! de ce nu se intampla asta si in filme? Hana! Cum ar fi ca la sfarsitul Titanicului toate cadavrele plutitoare sa inceapa sa faca cu mana? Funny! Ar mai fi plans oare cineva? Eu oricum n-am plans si am fost numita de colegele mele de clasa "insensibila!". Eu? Hmmm...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu