A miscat!

In cele din urma s-a gandit si bebelul meu sa dea semne concrete de viata, nu va puteti inchipui ce senzatie unica si extrem de lacrimogena poate fi. De fapt a miscat de acum vreo doua saptamani, am simtit ca o falfaire, dar de atunci...Nimic! Trebuie sa recunosc ca ma panicasem destul de mult, tot asteptand ca macar senzatia aceea usoara de falfaire sa se repete. Intr-atat de panicata am fost incat m-am dus sa fac un eco, ca sa vad eu ca misca si ca e ok. Si bineinteles ca era ok, sanatos, voios, voinic...si deja grasun am putea spune. eu pe internet am citit ca pentru saptamana a 19-a de sarcina, ar trebui sa aiba in jur de 250 de grame, al meu barosan are 320 de grame deja. Sper sa se gandeasca sa se opreasca undeva la 3 kile juma...hai fie, 4 kile cu bataie lunga, doar nu vrea sa o chinuie pe ma-sa.
Revenind la miscare, dupa ce m-am panicat si am fost la eco m-am linistit! Asta se intampla sambata, aseara (duminica adica) stateam si eu intinsa-n pat si ma uitam la diverse si la nimic in mod special, cum s-ar spune butonam televizorul, cand am fost intrerupta de o miscare, care de data asta nu a fost numai o falfaire ci un falfaloi. Am pus mana pe burtica, si tine-te...cred ca vreo 5 minute, am simtit incontinuu. Super senzatie! Oricum stii ca este cineva inlauntrul tau, dar momentul in care da si semne de "Bai, sunt aici!" este incomparabil cu orice alta senzatie!

Sursa melancoliei...

Am descperit care era misterioasa sursa a melancoliei mele de zilele trecute. De fapt era un mare motiv de bucurie, dar deh, organismul reactioneaza cum vrea el...sau mintea, o ia cateodata in directii inimaginabile. Ei bine, asta mi s-a intamplat mie saptamana trecuta...Ce? O alta viata lua nastere in mine, inlauntrul meu. Imi vine sa tip in gura mare, sa auda toata lumea, in sfarsit s-a intamplat minunea...SUNT INSARCINATA!!!
Este ciudat, e fericire amestecata cu panica in acelasi timp. Partea interesanta de-abia acum incepe...sau de fapt a inceput deja. Nici nu am intrat bine in clanul viitoarelor mamici si deja inteleg marile frustrari ale femeilor gravide in cautarea unui doctor, nu cel mai smecher...ci doar un om, un bun profesionist. de ce zic ca inteleg? Pai, astazi a fost prima mea vizita la ginecolog, plecata de la birou doar cu banuiala unei sarcini confirmate anterior si de un test pozitiv... cum a fost? ei bine, aici vine partea interesanta, a fost "mirobolant" cum ar spune o prietena de-a mea.
de ce asa?...pai de ce sa fie altfel? (ma intreb eu acum, retoric, evident) Ca orice viitoare mamica sau presupusa viitoare mamica, la o prima vizita la medic ai anumite asteptari, sa nu cumva sa credeti ca asteptarile mele erau mari, din contra...voiam in primul rand o confirmare a sarciii si evident o mica discutie despre ce trebuie si ce nu trebuie sa fac in aceasta perioada, atat...nimic mai mult!
Asta era ceea ce doream eu....ce s-a intamplat de fapt:
- Buna ziua! am zis eu zambind destul de timid.
- Bun.....aaaaahh......OOO....tilia (zise in cele din urma uitandu-se pe fisa dna doctor), da-ti chilotzii jos! (da, exact asa, nici cati ani ai, nici ce vrei, ca poate eu aveam o buba-n talpa si fiind mai de la tara mi-a zis mie tzatza Rada ca la ginecolog tre' sa ma duc ca sa-mi treaca)
si eu ca un copil mic si prost, m-am conformat...si de-abia cu picioarele sus pe caldaram/ bicicleta/ tricicleta sau cum dreq i-o mai zice, m-a intrebat una-alta.
singura concluzie pe care a putut sa o traga: sarcina nu este cu siguranta mai mare de 5 saptamani si aceasta concluzie venind imediat dupa precizarea mea...ultima menstruatie a fost acum 5 saptamani....DAAAHHHH!!! chiar si eu, neavand nici un fel de studii medicale CRED, doar CRED ca as fi putut trage aceasta concluzie!