miercuri, 16 iunie 2010

Suflet de copil redescoperit

Imi aduc aminte toata copilaria mea in cele mai mici detalii, ca pe o poveste desprinsa din cartile scorojite cu imagini desenate. Imi aduc aminte de toate tampeniile pe care le-am facut in acea perioada dar mai presus de toate imi aduc aminte persoanele alaturi de care faceam acele lucruri: verisorii mei Iulia si Claudiu si cateva prietene pe care le pot numara pe degetele de la o mana. Unde s-au dus acele prietenii ma intrebam pana de curand, una din ele s-a sfarsit cu un "ignore", celelalte mi-au scapat printre degete insa una din ele imi ramasese agatata parca in ganduri. Nu erau rare momentele in care sa ma gandesc la ea, prietena mea de demult. Stiam ca este undeva la capatul celalalt al tarii, maritata si cu copii insa nimic mai mult de-atat. Am gasit-o intamplator pe Hi5, nu am avut insa curajul sa-i spun ceva, m-am multumit sa o admir in fotografiile postate, sa ii sorb din priviri copiii si sa imi spun in gandul meu ca arata si probabil a ramas aceeasi persoana pe care o stiam eu candva. Am parasit Hi5 pentru Facebook, tinandu-mi insa activ si contul acela. Nu l-am mai accesat mult timp. Acum aproape doua luni, cautand nu stiu ce, intru din nou pe Hi5, aveam un mesaj, era de la ea, imi descoperise blogul si odata cu el aceeasi "esenta de copil care de mic avea o sclipire". Se intreba de ce a trebuit sa ma descopere intamplator si unde s-au dus atatia ani de prietenie frumoasa. Mesajul era de cu vreo 3 luni in urma, i-am raspuns imediat insa nu mai aveam rabdare sa astept, daca dura alte 3 luni? Am dat un telefon si am facut rost de numarul ei si am sunat-o. Aceeasi voce de altadata cand petreceam ore in sir la telefon. Parca trecusera doar cateva ore de cand ne vazusem ultima oara asa s-a legat conversatia, eu am plans si am oftat incontinuu iar ea a fost alaturi de mine, aceeasi prietena de demult. De atunci, am mai vorbit la telefon, intre timp ea a plecat undeva departe si ne scriem zilnic mesaje mai lungi decat postarile mele de blog, ca doar avem o groaza de ani de recuperat. Si uite-asa, o prietenie de mult uitata a devenit un lucru de actualitate, o evadare din cotidian atat pentru mine cat si pentru ea. Cred ca amandoua aveam nevoie de reinnodarea acestei prietenii, pentru mine inseamna mult, este un alt umar pe care pot pune capul si stiu ca sunt ascultata si inteleasa.
Si uite asa mi s-a perindat prin fata ochilor toata copilaria. Asta ma duce insa cu gandul la o intrebare la care am ramas datoare cu un raspuns: Cand ne maturizam si ce ne determina sa ne maturizam? Nu stiu insa daca as putea raspunde la aceasta intrebare, eu am ramas acelasi suflet de copil de alta data, maturitatea vine din intelepciunea cu care faci anumite lucruri si din libertatea asumata ca responsabilitate. Nu cred ca exista ceva palpabil care sa ne determine sa ne maturizam, vine mai degraba din interiorul tau. Eu, de exemplu, m-am maturizat foarte devreme iar aceasta maturizare a venit ca o consecinta a apetitului meu pentru citit, astfel am descoperit alte lumi, chiar si cea a filosofiei care m-a fascinat mult timp.
Insa eu cred faptul ca dincolo de aceasta maturitate, dobandita poate mai devreme sau poate mai tarziu, salasluieste in fiecare un suflet de copil.

14 comentarii:

dmd. spunea...

Asa este oricat timp trece peste noi,parti din ce am fost noi raman in biblioteca personala.Ma bucur pentru tine.Cu bine.

JustMe spunea...

Eu ma bucur ca iti faci timp sa treci pe la mine. Sper ca ti-a mai trecut din suparare, e pacat ca intr-un suflet asa de mare sa salasluiasca suparare. Numai bine!

Tlaloc spunea...

Am observat, eu sa nu observ? :)
Ma bucur ca ai pastrat o prietenie, in zilele noastre mai greu se leaga o prietenie cu adevarat.
Despre maturitate nu o sa comentez nimic, inca nu i-am gasit "definitia" corecta, depinde de persoana si de situatia in care se afla...

JustMe spunea...

Tlaloc - ma bucur ca ai observat! Si ma bucur ca nu ai comentat acid, desi cred ca nu era tocmai raspunsul pe care-l asteptai. Pe mine ma provoaca in general subiecte mai artistice, personaje controversate gen zeitati :). Genul asta de provocare nu mi s-a potrivit, insa m-am simtit datoare sa-ti raspund. Astept in continuare sa ma provoci la postari, insa mai pe sufletelul meu.

Anonim spunea...

descoperind/acceptand/realizand greseli pe care nu ai cum sa nu le uiti e o iluzorie descoperire a maturitatii. iar filozofia ajuta mai putin in momente din acestea. gasirea unor activitati/elemente/cai de eliberare a presiunii iti poate induce o stare de gasire a identitatii maturitatii.

JustMe spunea...

Anonim - Bine ai revenit! Sa stii ca ti-am simtit lipsa!
Nu am zis ca filosofia m-a ajutat in vreun fel in anumite momente ci doar ca am descoperit foarte devreme aceasta lume care m-a fascinat si poate ca asta a dus la maturizarea mea prematura. Eu citeam Kafka, Kant si Nietzsche pe la 14 ani.
Cu ultima parte ai mare dreptate, trebuie doar ca fiecare sa-si gaseasca activitati/cai de eliberare potrivite propriei identitati!

Anonim spunea...

sa ne bucuram de soare atunci

JustMe spunea...

Nu prea ma impac cu soarele, mai degraba ma simt bine sub lumina lunii!

Virtualkid spunea...

Te-ai gandit ca ar putea sa mai fie si altii care asteapta sa fie descoperiti?
Eu ma gandesc la asta foarte des, in ciuda faptului ca nu fac aproape nimic ca sa-i gasesc!

Tlaloc spunea...

"Nu prea ma impac cu soarele, mai degraba ma simt bine sub lumina lunii!"

Eu sunt Soarele si Luna :)

JustMe spunea...

Virtualkid - mai este o singura persoana, dar mi-a dat ignore... in rest chiar nu mai am de "descoperit" nimic.

JustMe spunea...

Tlaloc - anunta-ma cand esti Luna si poate... cine stie, o sa te accept intr-o zi si cu dispozitie de Soare :)

Autumn spunea...

Mereu in sufletul nostru se pastreaza o arhiva a ceea ce suntem noi cu adevarat, niste copii cu un suflet bun si inocent. Mereu sa fim maturi, dar sa fim blanzi si buni ca niste copii.
Frumos ai scris!

JustMe spunea...

Autumn - ai mare dreptate, important este sa ne redescoperim din cand in cand inocenta aceea de copil.
Iti multumesc!

Avertisment

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.