luni, 14 iunie 2010

Fragment din noua mea carte

Era o alta lume, cu siguranta nu semana cu nimic din ceea ce vazusera ei pana atunci. Erau obisnuiti cu cerul albastru si copacii verzi, doar florile si fluturii avand diverse culori. Cerul din Mutzufland, caci asa se numea taramul unde ajunsesera, era purpuriu iar norii erau galbui. Din cand in cand, pe dupa nori se vedea soarele, mai mare decat cel de pe cerul nostru si parca mai degraba auriu decat galben. Atat Redken cat si Sara erau uimiti de ceea ce li se intindea in fata ochilor, sorbeau cu privirea fiecare informatie, fiecare lucru nou pe care il vedeau. Erau inconjurati de o iarba inalta, cam pana la inaltimea genunchilor, insa iarba de aici nu era verde ci era albastra, la fel ca si frunzele copacilor din padurea apropiata. O parte din copaci aveau trunchiul ca si corpul unui sarpe Anaconda infasurat sub forma de arc, dupa acest trunchi destul de inalt de culoare roz se inaltau crengi ca ale salciilor de la noi dar cu frunze albastre marunte si cu niste flori mari albe-verzui. Imprejurul lor erau o groaza de arbusti si copaci care semanau ca forma cu cei pe care ii vazusera pe taramurile noastre, dar cu frunze albastre, de un albastru mai inchis, mai deschis, unele chiar bleumarin, unii fara flori, altii cu flori de diverse culori si forme. La baza lor se aflau flori felurite, unele mici ca niste crizanteme albe, roz si purpurii, altele mai mari sub forma de trompete albastre, verzi, rosii, roz, altele care pareau niste acadele batute de vant albe si cu spirale rosii. Pretutindeni salasluiau lucruri si vietati pe care nu le mai vazusera pana atunci, cararea pe care mergeau cei doi era ca si pavata de niste flori ciudate care semanau cu niste nuferi la prima vedere, insa ele erau plate, parea ca pasesc pe o marmura pavata cu flori de nufar cu frunze albastre si flori albe. Sara observa acest lucru si se apleca sa verifice daca drumul era pavat sau daca erau flori, observa cu mirare ca erau flori cu petale si frunze ca de plastic, insa care puteau fi rupte daca insistai. Tot ea observa faptul ca pantofii lor lasau urme pe aceste flori, insa la cateva secunde dupa, acestea isi reveneau la forma initiala. Redken se apleca, ca sa ia o floare sub forma de trompeta, insa in momentul in care acesta o atinse ea se inchise si se culca la pamant; acesta se uita la Sara, isi dadu seama ca aceasta nu observase si isi continua drumul ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. La un moment dat, ajunsera pe marginea unui rau si nu mare le fu mirarea ca aceasta apa era la fel de limpede si de albastra ca cea a raurilor pe care ei le stiau, Redken se apleca si cu palma lua putina apa si gusta. Ii facu semn Sarei ca este buna si umplu sticlele care se golisera si pornira iar la drum pe aceeasi carare pavata cu nuferi, caci aceasta trebuia sa duca undeva. Fluturii zburau pe deasupra florilor, din departare nu pareau a fi altfel decat cei de la ei de-acasa, insa cand unul dintre ei s-a apropiat isi dadura seama ca erau uriasi, poate chiar de 10 ori mai mari decat cel mai mare fluture pe care il vazusera pana atunci, cam de lungimea unui brat de copil. Si pasarile erau altfel, pareau mai degraba niste soparle cu aripi decat pasari, in diferite culori. Pe o pajiste in departare erau niste animale care semanau cu caii alb cu negru, cu cat se apropiau de ei isi dadeau seama ca sunt chiar zebre, ca cele pe care le vazusera la televizor, o dunga alba, o dunga neagra. Cu siguranta sunt zebre isi zisera cei doi in gand si apropiindu-se de ele, caci stiau ca sunt animale pasnice, insa cand se aflau cam la zece metri de acestea se isca o rumoare in randurile lor, ca si cum ar fi incercat sa fuga, insa nu mare le fu mirarea cand acestea isi intinsera niste aripi albe cu marginile negre si isi luara zborul. Urmarindu-le zborul pe cerul purpuriu cei doi isi dadura seama ca soarele auriu isi dadea ultima suflare la linia orizontului, de dupa nori deja se puteau zari o multime de stele, cu totul altfel decat cele de pe cerul nostru, erau stele mai mari, aurii sclipitoare, parca mai aproape de pamant, parea ca daca intinzi mana destul de mult le puteai apuca, insa era doar o iluzie. Isi dadura seama ca avea sa se intunece in curand si incepura sa caute un loc in care sa poposeasca peste noapte. Gasira un copac mare, care avea la baza un fel de scorbura si se gandira ca acela ar fi un loc bun pentru a petrece noaptea. Aprinsera un foc chiar la gura scorburei si se intinsera pe paturi si adormira inainte ca soarele sa apuna. Redken se trezi la un moment dat si observa ca totul in jurul lui era fluorescent.

9 comentarii:

Tlaloc spunea...

Frumos! mi-a placut aceasta lume magica!
:)

Otilia spunea...

Tlaloc - sa stii ca astept si critici din partea ta, ca acum este ceva serios, chiar face parte din ceea ce scriu eu la nivel mai mare (gen carte de vreo 500 de pagini). Asa ca, orice comentariu critic este binevenit, orice chestie care ti se pare aiurea, te rog sa mi-o semnalezi. Ma interesa daca, dupa ceea ce ai citit ai mai citi in continuare ca sa descoperi aceasta lume, locuitorii, obiceiurile lor si modalitatea lor de comunicare... Ce zici? Ai mai citi ca sa descoperi aceasta lume?

Tlaloc spunea...

Nu sunt critic literar dar daca ceva o sa imi para mai "nu stiu cum" o sa iti pun intrebari ca sa ma lamuresti.
E frumos ce ai scris, ce nu fac legatura e cu zebrele vazute ca la televizor, sa inteleg ca cei doi au trait in lumea moderna din zilele noastre si acum au ajuns pe acest taram colorat, acest taram magic? sau provinienta lor este dezvaluita pe parcurs? fragmentul e la inceput de carte sau pe la mijloc?
:)
O saptamana placuta!
P.S. As fi curios de intreaga carte!

Otilia spunea...

Mai am pana o termin. Cand va fi gata o sa fii printre primii care o vor citi. Introducerea cu cele doua personaje este in zilele noastre, deci si cu acces la TV, fragmentul postat este dupa ce ei parasesc lumea reala si intra in acest taram magic. Cam aici am ajuns in acest moment cu cartea, care are in jur de 60 de pagini, pana la 500 mai am.

Tlaloc spunea...

Fie ca muza sa iti fie alaturi mereu.
Mi-ai ramas datoare la o o intrebare :)

Otilia spunea...

Stiu ca ti-am ramas datoare cu un raspuns. Nu stiu insa daca vrei acest raspuns sub forma de postare sau un simplu comentariu. Poate ma lamuresti. :*

Tlaloc spunea...

decizia raspunsului e in totalitate a ta, eu doar am pus o intrebare :)

dmd spunea...

M-ai somat si chiar trist cum sunt am venit.Cred ca este mai bine asa.Carte de 5oo de pagini,foarte bine.Critica:mie mi-a placut,intradevar pare ca ne transferi in alta parte,dar lumea este asa de diferita incat spun ori lumea aia trebuie sa nu fie prea diferita de aceea de aici ori va fi total diferita si atunci daca nu ti-ai luat,iati notite ca sa pastrezi lumea identica pe tot parcursul cartii.Apoi sper sa alternezi descrierile si cu ceva mai activ(dialoguri,actiune,ciudatenii,...)ca sti cum poate fi cititorul.Inspiratie si fericire Otilia. Multumesc pentru tot.

Otilia spunea...

Dan - ma bucur ca ti-ai facut timp sa treci, poate ca transferul intr-o alta lume ti-a mai redus din tristete. Lumea aceasta va fi cu totul diferita de cea pe care o stim noi. Cartea este interactiva, cu dialoguri, cu aventuri insa am postat un fragment de descriere ca sa vad reactiile cititorilor. Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa treci!

Avertisment

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.

In gura presei