Statea cocotata pe o canapea de catifea purpurie si cu insertii aurii. Fusta ei de jad lasa prada ochilor formele ei voluptoase. Sanii rotunzi ca niste mere erau ascunsi doar de parul sau negru mai stralucitor decat insertiile aurii ale canapelei.Chalchiuhtlicue, caci asa o chema pe ea, umbla desculta pe marmura rece cautand parca un motiv ca sa evadeze. Asteptarea era mai crunta ca niciodata, parca il astepta de o vesnicie, desi pentru prima oara il vazuse cu cateva ore in urma, insa ramase tintuita in privirea lui. Nerabdarea nu ii dadea pace, trebuia sa il intalneasca in vreun fel, macar sa-i afle numele. Era sigura ca si el era un zeu, insa nu il mai vazuse pana atunci, nu se putea sa fie un simplu muritor, conditia ei de zeita nu i-ar fi permis o asemenea fapta. Scrajni usor dintii numai la gandul ca, un muritor de rand i-ar fi putut starni o asemenea iubire, isi zvarcoli capul ca sa alunge demonii lasand pentru o clipa sanii dezgoliti. Isi lasa gandurile sa zboare o clipa in trecut, acum doar cateva ore, si-l aduse aminte perfect, parca i s-ar fi intiparit pe retina: un barbat inalt de sub a carui coroana din pene de batlan puteai deslusi un par negru ca de abanos, in picioarele lui albe ca de ceara purta sandale de spuma iar trupul sau era acoperit cu vesminte de nori. Cum putea sa nu-l iubeasca? Si acum auzea bataia clopotelor sale pe care le purta dupa el, clopotele lui semanau fulgere si tunete, nu putea fi decat un zeu. Isi dorea sa se lase la picioarele lui, sa dea la o parte spuma sandalelor si sa-i sarute picioarele... apoi, sa se ridice si el sa o tina-n brate, sa o poarte pe nori. Era indragostita, nu exista urma de indoiala in sufletul ei. Oracolul ii prezise ca avea sa se-ndragosteasca intr-o zi, insa ea nu a crezut. Avea o altfel de educatie, vorbele mamei sale ii sunt si acum intiparite in gand: "Tu esti zeita azteca a apelor curgatoare, a raurilor si a lacurilor, numele tau este Chalchiuhtlicue si inseamna Femeia cu fusta de jad
luni, 17 mai 2010
O poveste pentru zei
Statea cocotata pe o canapea de catifea purpurie si cu insertii aurii. Fusta ei de jad lasa prada ochilor formele ei voluptoase. Sanii rotunzi ca niste mere erau ascunsi doar de parul sau negru mai stralucitor decat insertiile aurii ale canapelei.Chalchiuhtlicue, caci asa o chema pe ea, umbla desculta pe marmura rece cautand parca un motiv ca sa evadeze. Asteptarea era mai crunta ca niciodata, parca il astepta de o vesnicie, desi pentru prima oara il vazuse cu cateva ore in urma, insa ramase tintuita in privirea lui. Nerabdarea nu ii dadea pace, trebuia sa il intalneasca in vreun fel, macar sa-i afle numele. Era sigura ca si el era un zeu, insa nu il mai vazuse pana atunci, nu se putea sa fie un simplu muritor, conditia ei de zeita nu i-ar fi permis o asemenea fapta. Scrajni usor dintii numai la gandul ca, un muritor de rand i-ar fi putut starni o asemenea iubire, isi zvarcoli capul ca sa alunge demonii lasand pentru o clipa sanii dezgoliti. Isi lasa gandurile sa zboare o clipa in trecut, acum doar cateva ore, si-l aduse aminte perfect, parca i s-ar fi intiparit pe retina: un barbat inalt de sub a carui coroana din pene de batlan puteai deslusi un par negru ca de abanos, in picioarele lui albe ca de ceara purta sandale de spuma iar trupul sau era acoperit cu vesminte de nori. Cum putea sa nu-l iubeasca? Si acum auzea bataia clopotelor sale pe care le purta dupa el, clopotele lui semanau fulgere si tunete, nu putea fi decat un zeu. Isi dorea sa se lase la picioarele lui, sa dea la o parte spuma sandalelor si sa-i sarute picioarele... apoi, sa se ridice si el sa o tina-n brate, sa o poarte pe nori. Era indragostita, nu exista urma de indoiala in sufletul ei. Oracolul ii prezise ca avea sa se-ndragosteasca intr-o zi, insa ea nu a crezut. Avea o altfel de educatie, vorbele mamei sale ii sunt si acum intiparite in gand: "Tu esti zeita azteca a apelor curgatoare, a raurilor si a lacurilor, numele tau este Chalchiuhtlicue si inseamna Femeia cu fusta de jad
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Avertisment
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.
12 comentarii:
ei, n-aveam habar de zeiatile astea, da' sunt curios: cum se pronunta Chalchiuhtlicue?
Intradevar m-ai surprins frumos, imi place foarte mult :)
nu ma asteptat la o astfel de postare. Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa "traiesc" aceste cuvinte(am pus intre ghilimele deoarece "sunt" zeu totusi sunt doar un om)
Danube - eu il siam doar pe Tlaloc, ca un fidel urmaritor al meu, stiam ca este zeu, dar nimic mai mult. Astazi m-a provocat la o postare, ce puteam sa scriu decat despre Tlaloc, am cautat pe net, am vazut ca este zeul ploii iar nevasta lui era Chalchiuhtlicue (cea cu fusta de jad) - zeita lacurilor, raurilor, marilor, oceanelor etc.(habar n-am cum se pronunta, mi se impleticeste limba doar citindu-l)si de aici a iesit postarea pe care ai citit-o!
Tlaloc - ma bucur ca te-am surprins placut, sa stii ca m-am documentat inainte de a asterne povestea, iar Chalchiuhtlicue chiar este nevasta lui Tlaloc in lumea zeitatilor. Iti doresc sa o gasesti pe Chalchiuhtlicue a ta! Ai grija insa ca Tlaloc este descris in mitologie ca fiind un sot abuziv :)
Mi-a placut.Sa fii fericita Otilia.
Dan - ma bucur ca ti-a placut!
Frumoasa postare. Cred ca ai muncit mult, ca nu sunt informatii pe care le gasessti usor. Chiar nu am mai citit asa ceva.
Denisia - trebuie sa recunosc ca am facut ceva cautari pana sa realizez postarea, insa mi-a facut placere si sa caut si sa descopar o parte din mitologie pe care n-o stiam. Ma bucur ca ti-a placut!
Oare cand ne maturizam si ce ne determina sa ne maturizam?
te maturizezi oficial la 18 ani; esti determinat sa te maturizezi cand ti-o iei de la viata, si vezi ca teoria se desparte de practica...
Saru'mana, ce mai faceti? :)
Am probleme cu intenetul si de-aia n-am m-ai postat. revin cat de curand...
Trimiteți un comentariu