Sursa imaginii: http://www.orison-art.com/upload-images/galaxie%203.jpgImi afund talpile in nisipul din clepsidra ce masoara timpul scurs din viata mea efemera. Talpile imi sunt reci si se afunda ca in nisipurile miscatoare. Gandurile imi zboara pe taramuri necunoscute. Raman agatate in stele stralucitoare din alte galaxii. Se transforma in ceata... o ceata albicioasa ce inconjoara planetele reducandu-le lumina. Lumina purpurie a planetelor trece prin ceata gandurilor mele si se indreapta catre tine. Cerul tau albastru este plin de lumina purpurie a stelelor mele invaluite inca in ceata. Din stele se desprinde o pulbere aurie ce se imprastie pe tot cerul si se indreapta catre pamant. Pulberea aurie ma invaluie, pielea mea capata o sclipire aparte ca cea a stelelor. Din spatele omoplatilor niste cioturi ascutite imi strapung pielea, imi cresc aripi, aripi ca de matase cu insertii aurii. Le falfai incet, mi se desprind talpile din nisipul rece, ma ridic catre cerul purpuriu incercand sa prind in maini ultima raza de soare. Reusesc sa prind ultima palpaire a soarelui in palme. O pun in buzunar. Ma indrept catre stele, dansez alaturi de ele. Dansez cu cercurile lui Saturn, imi fac coroana din ele si ma indrept catre alte stele. Ma uit in urma, Saturn nu mai este la fel fara cercurile sale, pare suparat. Imi ridic coroana de cercuri si o arunc catre el, o prinde si cercurile se aseaza ca si cum nu l-ar fi parasit niciodata. Imi admir aripile scaldate inca in pulberea aurie a stelelor. Iau cu mana fiecare stea de pe cer si scriu un mesaj doar pentru ea: "Iti multumesc!", nu-mi ajung stelele pentru alte scuze venite poate prea tarziu... Ma gandesc la ea, as trimite pulbere de zbor catre ea, sa zburam amandoua printre stele. Las stelele in urma si ma indrept catre Pamant cu viteza, nu reusesc sa ma mai opresc, lovesc ceva, raman agatata. Sunt suspendata de Turnul Eiffel, ma zbat si reusesc sa ma desprind si sa-mi iau din nou zborul inainte de a atinge solul. O caut prin apropiere, nu o gasesc. Zorile ma gasesc pe malul Senei cu talpile afundate in apa rece. Este ora la care ar trebui sa rasara soarele, insa nu se intampla nimic, nu se zareste niciunde... Imi aduc aminte, ma indrept cu falfairi ample catre linia orizontului, ajung acolo, bag mana in buzunar si scot ultima palpaire a soarelui din ziua ce a trecut, o infig in linia orizontului. Ma intorc pe acceasi lespede rece cu talpile afundate in apa si imi admir opera, soarele rasare pictand cerul in culori felurite. Cand prima raza de soare imi atinge aripile, acestea dispar, ca si cand nu ar fi fost niciodata acolo. Ma intind si casc... a fost doar un vis!
Postări
9 comentarii:
Frumos vis, un vis al creatiei, al puterii levitatiei sau mai bine spus al zborului, visam si eu candva ca aveam aceasta abilitate, de a plonja, ca o primata, din copac in copac :)
desprinderi de sol, de lume, de acest pamant, o mica excursie in universul acesta mult prea mare
"Astăzi sunt Luna, o să mă plimb prin univers..."
visare nevisare niciodata nu e timp pierdut. sau altfel spus poti lua o decizie fara sa mai visezi perpetuu.
totul e sa nu ajungi sa te copleseasca pentru ca in timp isi pun amprenta din ce in ce mai pregnant.
Tlaloc - in urmatoarea mea plimbare prin univers, in lumea onirica, promit ca am sa te iau si pe tine!
Anonim - lumea viselor imi confera o oarecare siguranta, acolo pot face orice, fara sa fiu judecata. Nu cred ca va ajunge vreodata aceasta stare sa ma copleseasca ci doar din cand in cand sa-mi aduca aminte ca in lumea reala nu sunt capabila de aceleasi lucruri ca in lumea viselor. Tu nu ai visat niciodata ca zbori?
nu cred ca visul este o solutie sau unmedicament pentru viata reala. se poate visa si cu ochii deschisi totul e sa iti asumi responsabilitatea luarii unei/unor decizii si sa mergi pe calea pe care o alegi fara regrete
Anonim - din nou iti spun ca ai mare dreptate in ceea ce spui, eu sunt genul de persoana care isi asuma responsabilitatea deciziilor si ulterior nu regret, chiar daca am luat o hotarare gresita. Face parte din viata si din lectiile vietii. Nu mi-ai raspuns insa la intrebare: Nu ai visat niciodata ca zbori?
foarte bine ca nu regreti inseamna ca ai lut decizia care ti s-a parut optima, dar trebuie la fel de bine sa realizezi cand rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor. totul sta in schimbare si in puterea de a face lucrul acesta. treaba cu providenta e la un nivel infinitezimal
Mmmm...puterea de a face o schimbare, trebuie sa recunosc ca uneori imi este foarte greu si de-abia reusesc sa ma mobilizez, in cele din urma reusesc dar in general sunt reticenta la schimbare (unul din multele alte defecte). Nu am crezut niciodata in providenta!
Din nou iti spun ca nu mi-ai raspuns la intrebare, oare sa astept un mail de la anonim recover?
Anonim - in asteptarea mailului de la tine sa stii ca ti-am trimis eu unul!
Trimiteți un comentariu