Sursa imaginii: http://gelu11.ro
Necunoscutul imi sfredeleste gandurile in fiecare zi. Spuma gandurilor mele se transforma in cuvinte insiruite. Printre randurile de spuma necunoscutul observa si alti clabuci inspumati. Imi trimite mesaje din note muzicale aparte ce sparg baloanele gandurilor mele. Muzicalitatea vorbelor necunoscutului imi ramane agatata in timpane, timpanele imi bubuie usor la fiecare nota aparte a vioarei lui. Uneori as vrea sa-i smulg arcusul si sa-i arat eu cateva note, alteori ma las purtata de cantecul lui si nu-mi doresc decat sa revina, cu aceleasi note sau cu altele noi, doar pentru mine... Spuma gandurilor mele se aseaza pe apa lina a gandurilor sale, apa lui tremura sub influenta acelorasi acorduri line de vioara, poarta clabucii pe valuri inspumate pe taramuri necunoscute. Ajunsa acolo spuma lasa clabucii deoparte... necunoscutul sufla cu putere catre ei si-i face sa zboare catre neant, intrebandu-se insa daca se vor intoarce vreodata sau daca reusise sa vada in balonul lor colorat toate gandurile ascunse. O voce din neant ii arata faptul ca nu reusise sa desluseasca toata coloritura clabucilor, le observase doar pe cele albastre si pe cele purpurii, insa le ratase, poate chiar intentionat, pe cele roz si pe cele translucide. Lua spuma ramasa in palme, incercand s-o protejeze de intemperii, sa o fereasca de rele, duse palmele la urechi, lasand un loc liber pentru a asculta gandurile curate, fara clabuci, insa nu se auzea nimic. Deschise palmele si isi dadu seama ca totul disparuse de caldura palmelor sale protectoare. Se gandi pentru o clipa ca gresise atunci cand luase spuma in palme, apoi realiza ca greseala o facuse mai devreme, caci spuma fara clabuci nu poate exista... Zambi usor in coltul gurii si se gandi la spuma gandurilor sale de necunoscut... zambi din nou... si ea avea clabuci, ca oricare alta.
Revin pe Pamant cu talpile afundate in nisipul rece, ma plec in fata celui care gaseste spuma gandurilor mele intre valurile zbuciumate ale marii... ma asez pe nisipul rece si scrijelesc cu degetul in nisip "Oare ai sa-mi raspunzi...", apoi vine marea si sterge tot ca si cand nu ar fi existat. Ma las invaluita de apa marii si ma las purtata pe aripi de vis necunoscut.
luni, 12 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Avertisment
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.
9 comentarii:
OLE! ma asteptam la o atitudine defensiva dar la un contraatac prin invaluire chiar ca nu :D oricum propun ca articolele mai vechi lirice si pline de atmosfera de basm sa revina in prim plan. oricum constientizarea faptului ca nu exista substituent va intari ideea ca nimeni nu poate sa altereze singura traire : visul
M-am gandit ca o sa te surprind prin acest "contraatac". Trebuie insa sa recunosti ca te-am "atacat" subtil si ca ti-a placut. O sa revin cu articole cu atmosfera de basm insa doar daca recunosti ca te-am surprins placut... Ole!
salutare. vreau sa iti propun un schimb de linkuri. blogul meu il gasesti la http://usadinspate.blogspot.com. astept raspunsul tau fie pe blog, fie pe mail la usadinspate@yahoo.com. o zi faina
te-am adaugat si eu. o zi faina
Anonim - ai trecut, ai citit comentariul meu... n-ai raspuns. Sper ca nu te-a suparat "atacul" meu. Sa stii ca nu ma caracterizeaza pozitia defensiva, chiar daca uneori las impresia asta. Oricum...iti spun inca o data: imi face mare placere sa ma "lupt" cu tine!
pentru... spuse sau nespuse :)
Tlaloc - :)
Dintr-o stare sufleteasca proasta mi-am inchis blogul.Ai grija de sufletul tau.Esti un talent.Nu stiu daca mai revin.Sa fii iubita.
Dan - sper sa fie doar o stare, am observat ca nu mai este accesibil blogul tau. E mare pacat sa stii! Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, eu sper insa sa te intorci! Sa fii iubit!
Trimiteți un comentariu