Daca lacrimile mele s-ar transforma in nisip as avea plaje intregi. As strange nisipul in palme si le-as turna in clepsidre nenumarate. Intr-o clepsidra mica as turna nisipul care ar masura minutul de asteptare care m-a durut viata toata. Intr-o alta as turna nisipul care ar masura o ora, o ora de saruturi care salasluiesc si acum pe pielea mea moale. Alte lacrimi, transformate tot in nisip le-as turna intr-o alta clepsidra care ar masura zilele fara de inceput si fara de sfarsit pentru care doar soarele rasarit si apus are masura. Alt nisip, din lacrimile mele aceleasi, l-as turna intr-o clepsidra care ar masura saptamanile in care am alergat desculta printre valuri in cautarea sticlei care continea mesajul tau de adio. Altul, l-as turna intr-o clepsidra, care ar masura doar noua luni, atat... pana la venirea ta pe lume. Alt nisip l-as turna intr-o alta care ar masura anii de pe fruntea mea incretita de ganduri. Altul, l-as turna intr-o alta care ar masura deceniile care au trecut printre noi de cand ne-am cunoscut intr-o alta viata. Alte lacrimi, tot nisip de asta data le-as turna intr-o clepsidra care ar masura secolele care au trecut peste gandurile mele vechi.
Nu mi-ar ajunge un minut ca sa pot sterge durerea... Nu mi-ar ajunge o ora ca sa te pot desmierda... Nu mi-ar ajunge o zi ca sa admir rasariul soarelui si apusul lui, caci vine luna si nu am timp si pentru ea... Nu mi-ar ajunge saptamanile ca sa imi pot da seama de ce mi-ai spus "Adio!", nu mi-ar ajunge nici pentru a-mi satisface talpile-ntre valuri... Nu mi-ar ajunge doar noua luni din viata ta noua, te vreau o viata-ntreaga... Nu mi-ar ajunge anii ca sa masor gandurile... Nu mi-ar ajunge deceniile ca sa te caut pe tine, acelasi, sub alt nume, intr-o alta viata... Nu mi-ar ajunge secolele ca sa pot asterne toate gandurile mele din vietile trecute...
Dar... mi-ar ajunge o muza pentru cuvintele asternute acum!
Postări
14 comentarii:
e deja no comment; nu credeam ca gandurile sa creasca in intensitate atat de repede; a fost pana acum o tenta linniara dar deja exista cateva salturi; sa te apropii de o rascruce sau deja ai luat o hotarare?
Bine,bine Otilia.Nu stiam ca acolo era muza ta.Cu bine
Timpul o unitate de masura care nu depinde se senzatiile si cunostiintele noastre... doar o forma.
stiu cum sunt aceste lacrimi, aceste lacrimi care ustura ochii, poarta sufletului, lacrimi de durere...
sa le adunam? poate asa e mai bine, sa le pastram, sa le catalogam si sa le intelegem.
Atentie, clepsidra trebuie manuita cu atentie, se poate sparge, si in acelasi timp trebuie urmarita, nisipul ei se scurge repede, mereu trebuie sa o intorci.
Eu cred ca o sa arunci aceasta colectie de clepsidre, aceste amintiri, aceste urme adanci....si o sa creezi ceva mult mai maret, ceva ce si timpul o sa sa fie uimit, ceva ce lumea nu o sa inteleaga, pana si zeii o sa ramana pe ganduri, acest dispozitiv o sa il alimentezi cu multe zambete, sclipiri de fericire, lacrimi cristaline de fericire, un suras al inimii, o tresarire, o traire sufleteasca, toate acestea pentru o singura persoana (Eric Andrei)
Noua luni din viata lui noua, la mine 12 luni din viata ei noua si doar acum imi gasesc echilibrul.
Muza e exceptionala!
O zi superba!
Anonim - trebuie sa recunosc ca nu am inteles ce vrei sa spui...daca ma aproprii de o rascruce sau daca am luat o hotarare (in legatura cu ce?)Hai sa lamurim o chestie, sunt unele postari care au legatura directa cu mine si simtirile mele si altele, ca cea de acum care este pura fictiune pornita de la o postare care se termina cu "daca lacrimile s-ar transforma in nisip" la care eu am comentat: "As fi avut plaje intregi" si am simtit nevoia sa continui. Continuarea este chiar postarea pe care ai citit-o... interpretarea o las la indemana ta!
Dan - nu este muza mea vesnica, ci doar pentru aceasta postare, i-am continuat gandurile...poate! Da unde a pornit? Vezi comentariul de mai sus pentru Anonim.
Tlaloc - m-ai lasat fara cuvinte (era randul meu), iti multumesc pentru ca ti-ai amintit numele copilului meu. O sa am nevoie de mult curaj ca sa pot arunca aceasta colectie insa perspectiva unei creatii marete ma maguleste de-a dreptul.
Voi transforma fiecare fir de nisip în petale de floare pe care îţi voi picta fericirea pentru a-ţi aduce zâmbetul pe chip, o culoare va fi topită în petală pentru a desăvârşi iubirea. Fiecare lacrimă va spăla petalele pentru ca viaţă să cunoască eternitatea.
O seară plină de iubire şi frumos!
toate gandurile tale au legatura cu tine; indiferent ca e fictiune sau ceva real
Geanina - Va multumesc pentru prezenta si pentru interpretarea poetica!
Anonim - ai din nou dreptate, nu exista ceva dincolo de mine si de gandurile mele... Totusi nu m-ai lamurit cu rascrucea si hotararea...
le lamurim pe toate doar daca esti hotarata. unele probleme in general nu sunt tocmai placute. insa si postul are o tenta personala si nu imi place sa ma implic atat; adevarurile in majoritatea lor nu sunt placute si nu vreau sa aduc la suprafata probleme ce nu au solutie sau nu vor sa se solutioneze.
Otilia eu acum am facut niste cautari in trecut si am vazut ca esti o fericita cu un bebe mic.De aia ai scris intr-un post de planset de copil.Faptasul era prin zona.Felicitari,sanatate pentru toti si fericirea sa te atinga.
Anonim - hotarata sunt intotdeauna si poate chiar am nevoie de o lamurire din partea unei persoane care nu ma cunoaste dar care a descoperit ceva intre randuri (ceva care exista si nu a mai fost observat de nimeni pana acum). Las insa la atitudinea ta, daca determinarea mea va aduce lamuriri din partea ta (suna aproape poetic...). Iti multumesc oricum, indiferent care ar fi raspunsul!
Dan - multumesc pentru cautari si pentru cuvintele blande!
vom vedea; cert e ca nu sunt singurul poate suna mai directe afirmatiile mele dar un raspuns din partea ta sigur au
Ok!
Trimiteți un comentariu