Realitatea nu este niciodata ceea ce pare, intotdeauna exista ceva ascuns. Si visarea face parte din realitate dar totusi nu reprezinta realitatea ci o alta lume, una virtuala care nu are legatura cu nimic pamantesc. Realitatea nostra este de fapt rupta de realitate, nimic din ceea ce este in jurul nostru nu este 100% real, nici macar zambetul persoanei de langa tine, nici macar alinarea gasita intr-un pahar sau o tigara, nici macar zambetul copilului tau, toate ascund ceva... fie ca este vorba de o mare tristete sub o masca zambitoare, ori gustul perfid al vinului trecut, ori foamea ce va sterge zambetul si-l va inlocui cu o grimasa.
Ma dor toate, si realitatea ma doare, dar mai ales irealul din realitate. Ma prabustesc in virtual, dar nici macar acolo nu imi gasesc scaparea. Aud zgomote licarind dincolo de mine. Ma impleticesc in zambete, ma arunc printre cuvinte, ma pierd in lumina si ma gasesc in neant. Am incetat sa mai simt cum o faceam altadata. Pierd timpul printre degete. Degetele mi se invinetesc. Urechile nu mai reactioneaza dacat la licarul de lumina din sufletul tau si ochii mei se pleaca in fata duioseniilor declaratiilor tale. Parca nimic nu mai conteaza, nici eu, nici tu ... ba da, noi doi, si mai ales el.
Realitate...Hmmm! Care realitate? Realitatea care ma doare zi de zi? Realitatea care ma impunge-n coaste? Realitatea care stoarce lacrimi? Realitatea care imi inclesteaza falcile in injurii scancite printre dinti? Ce realitate?
Prefer oricand irealul... Irealul care imi da puterea sa trec peste durere, peste impunsaturi, peste lacrimi si injurii; irealul care ma face sa zambesc prin realul din el.
Asa ma ancorez eu la viata prin felul meu de-a fi si de a ma exprima, nimic in mine nu este ireal iar cuvintele mele sunt mereu aceleasi, aranjate in alt fel. De multe ori nu ma inteleg nici eu, dar astazi tot ce scriu este real in mintea mea si-a celor care inteleg. Ati inteles?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu