Imi scot sufletul la vanzare. De ce? De ce nu! In principiu pentru ca este principala sursa a lacrimilor si a realitatilor innegurate, pentru ca de multe ori nu-l mai suport, pentru ca ametesc gandindu-ma mereu la altii, pentru ca vreau sa fiu egoista, pentru ca vreau sa fiu rea, pentru ca ma subestimez, pentru ca... nu-l mai vreau!
Stiu ca in mod normal un anunt de vanzare ar trebui sa fie atractiv astfel incat sa poti atrage cumparatori, anuntul meu este mai special, in plus nu imi trebuie argumente pentru vanzare, caci il ofer GRATIS!!! sau CADO!!!
Daca stau bine sa ma gandesc exact avantajele sau extraoptiunile sufletului meu sunt argumentele care m-au adus in ipostaza de a-l vinde. Este exact ca un apartament, cu multe camere (cate una pentru fiecare persoana speciala care s-a perindat prin viata mea), este mobilat (atata timp cat locuiesc alaturi de el) sau este gol (atunci cand ma mut sau se muta altii cu forta, fara sa-mi fi cerut mie parerea, sau cand sunt evacuata), este spatios (caci incape atata dragoste si totodata atata durere in el), este curat (pentru ca nu am fost in stare niciodata sa tradez), este cateodata murdar sau plin de igrasie (din cauza tradarilor altora) etc.
Sau de ce nu ... poate fi ca o masina care are aer conditionat (pentru ca de multe ori emana atata caldura si alteori poate fi atat de rece si indiferent), cutie de viteze manuala (are puterea sa porneasca de pe loc chiar si cu viteza a 2-a), consum mic si combustibil ieftin dar foarte greu de gasit (poate porni si functiona doar cu dragoste adevarata si afectiune), cu franele sta mai prost, caci odata pornit este foarte greu de oprit, se opreste doar cand se termina combustibilul.
Cine mai doreste? Cine mai pofteste?
Daca veti comanda acum puteti beneficia si de bonusuri. Farame de suflet. Lacrimi reci. Samanta de singuratate. Stropi de veselie. Un borcan de melancolie. Inimi sfasiate. Poezii de dragoste. Basme feerice. Bolovani de suspine. Pete de frustrare. Rasete de copil. Bandaje sentimentale. Petice de fericire. Plasturi de realitate. Cirese de amaraciune. Si nu in cele din urma, file de intelepciune.
V-am convins?