Caldura mare...mon cher! Si crize de istericale!

Cum oi trece eu toata vara, daca deja de prin februarie imi este cald de mor?

Sa va explic viata mea din ultimele doua luni: sudoare, gafaituri, celulita, kilograme in plus, fata bucalata, picioare umflate, degetele ca niste cremwursti... si multi, multi barbiduci pe creier (creier fara neuronul de va povesteam ieri ca l-am pierdut)! Aaaaaa!

Pe de alta parte sunt extrem de fericita ca sunt insarcinata, era un lucru pe care mi-l doream de ceva timp, insa...eu fiind intotdeauna o slabanoaga ( ca sa va dati seama cam cat de slabanoaga o sa va spun o parte din poreclele mele: scandurica, scovearga, doua bete-nfipte-n cur aparat de mers pe drum, si exemplele ar putea continua), intotdeauna mi-am inchipuit ca voi fi o graviduta aproximativ la fel de slaba si cu burtoaca in fata... Ce s-a petrecut de fapt...va puteti inchipui doar. De luat in greutate am luat DOAR vreo 15 kile pana acum ( si mai am vreo 4 luni si ceva pana la...the due date!) dar nefiind obisnuita cu o asemenea greutate ma simt ca o balena in miniatura. Nu va pot explica cat de "dragut" este sotul meu care intreaba: "Ce face elefantica mea? Se simte bine?". Imi vine sa-i smulg paru' din cap.

Oare am luat-o razna? Se poate... Dar cel mai probabil este ca m-am panicat, pentru ca in afara greutatii am parte zilnic de tot felul de schimbari, care mai de care mai hormonale, si cateodata nu ma mai recunosc nici eu, asa ca...cum pot avea pretentia de la altii sa ma mai agreeze cand nici macar eu nu ma mai suport uneori, dar in sinea mea cred ca sunt tot simpatica :) ma amagesc eu! Aaaaa...si-am mai facut si o alta tampenie care imi provoaca o stare de nervozitate, nu-i asa ca 4 luni si ceva suna mai bine decat 132 de zile??? este vorba de fabulosul Count-down de pe blog, si cand vad acolo un numar de ordinul sutelor pana la ...za termen! mai am putin si innebunesc.

Nu ma bagati in seama va rog, dar ati putea sa ma incurajati. Daca nu o faceti voi ma consolez eu singura, pentru ca voi reveni la silueta de altadata, SUNT SIGURA DE ASTA! Nu-i asa? Deja mi-am conturat in cap un program strict de salate, sala/aerobic si alte cele dupa ce voi naste.

P.S.1: V-am spus ca am fost balerina la viata mea? (una din primele cariere, acum sunt pe cu totul alte carari, dar asta e...te duci unde vrea viata!)

P.S.2: Multumesc!

Baga-mi-as in ea de criza!

Da, exact cum ati auzit! Sa-mi bag in ea de criza ca deja m-am saturat, numai despre asta aud peste tot, numai asta vad... Este deja nimicitoare aceasta senzatie a crizei continue. Nu am nevoie de ea, doar de bani, dar banii se fac, sau cel putin asa gandeam alta data, acum, din cauza CRIZEI se pare ca si astia se fac greu...si atunci, ce imi ramane de facut? Sa intru in CRIZA evident...
My God! Deja nu se mai poate asa. Nu pot sa muncesc cu drag si spor ca in trecut, pentru ca toti oamenii sunt afectati de criza...aaa, ca sa intelegeti, lucrez la o firma de consultanta financiara GRATUITA, si toata ziua consiliez GRATUIT oameni care au diverse probleme financiare, multiple acum odata cu aceasta CRIZA. M-am saturat de "N-ati vazut doamna, de cand cu criza asta?", "Ce sa facem acum, daca e criza?", "Nu ne mai putem apuca de nimic, stiti dumneavoastra, cu criza..." sau "Asteptam sa treaca criza!". S-ar putea sa asteptati voi mult si bine, ca aceasta fabuloasa criza nu este ca o buba care face coaja, te mananca, se usuca si cade, este ca un virus idiot care se alimenteaza cu aceasta panica "E CRIZA!!!"( sa nu ma certe Incasa pentru cele 3 semne ale exclamarii folosite - da' nu ma urmareste, doar eu pe ea, dar acum este cazul).
Si dupa cum ziceam...consiliere gratuita, trebuie sa ascult toate idioteniile si aberatiile oamenilor despre criza, si cat va mai dura ea, si evident despre guvernanti si politicieni, care ei ne-au adus in aceasta criza...etc, etc. Am mentionat oare ca fac acest lucru gratuit? Parca da! Eeee, uite se pare ca am inceput sa fiu si eu afectata de aceasta ... hai sa nu ii mai spunem pe nume, ca poate de-asta persista, pentru ca o tot invocam, haideti sa o numim "starea omenirii"...
Ei bine, aceasta "stare a omenirii" ma exaspereaza, nu mai suport, si nici macar nu sunt in direct ca descreierata aia cu "vreau sa sune telefonul" ca sa pot sa fac si eu o ... stiti voi ce! sa nu-i spunem pe nume! Ca asa nu are nici un farmec, singura in birou!
Nasoala treaba... ce sa mai zic! Ma duc sa mai bat un cui, sa ma calmez, si va rog sa nu ma certati, mai treg cate-o tigara din cand in cand, ca doar deh...e criza! Pardon! Era vorba de acea "stare a omenirii" pe care n-o putem numi.