Sursa imaginii: www.deviantart.com/
Am inceput sa visez. Vise nocturne... caci de visat cu ochii deschisi visez cat e ziua de lunga. Imi era dor de visele de noapte! Imi era dor ... de zbaterea ploapelor in vis, de transpiratia nocturna ca rezultat al zvarcolirii mele in vis, de imaginea ta fantomatica pe care o deslusesc doar asa cum vreau eu, de mirosul de frezii care ma-nsoteste totdeauna in visare, doar de dorul de a visa vrute si nevrute in spatiul nocturn alocat viselor.
Visez ca zbor, ca ma arunc din inaltul cerului de pe un nor, ca ma indrept catre pamant, sunt sigura ca imi voi gasi sfarsitul acolo, dar ... dintr-o data, imi cresc aripi, vanjoase, cu pene argintii, le falfai, ma ridic catre inaltul cerului, catre soare, nu-l pot ajunge. Ma opresc intre nori, imi admir aripile cu sclipiri de argint, cat mi le-am dorit! Imi iau iar avant si m-arunc cu capul in jos dintre nori, am vid in stomac si dor de neant... sunt aproape, vreau sa-mi intind aripile, sa zbor cu falfairi usoare pe deasupra copacilor, dar aripile nu mai sunt acolo, nici macar urme ale sclipirilor lor de alta data. Atunci stiu, sfarsitul e aproape, inchid ochii ma las in visare, mi se zbat pleoapele de trezie, deschid ochii si casc... a fost doar un vis!
Visez ca urc scari. Mult prea multe scari de urcat pentru talpile mele aceleasi. Cu fiecare treapta pe care o urc, in urma mea se surpa celelalte. In jos nu se zareste nimic. Ma intreb cat de departe pot sa cad... si urc si iar urc, nu stiu catre ce ma-ndrept. Se termina scarile, nu se afla nimic la capatul lor, acelasi vid de alta data care salasluieste si in mine. Ridic talpa mea desculta si caut o alta treapta, o gasesc... imi proptesc talpa in ea. Urc in continuare pe scari invizibile, la un moment dat calc in gol si cad... acelasi gol in stomac, acelasi dor de neant! Din nou pleoapele mi se zbat, nu mai deschid ochii, stiu ca a fost doar un vis!
Visez ca sunt imbracata in alb... ca pasesc pe nisipul rece, ca nu las urme ale avantarii talpilor mele prin nisip. Parca plutesc pe deasupra nisipului, insa la fiecare pas, nisipul imi scrasneste rece intre talpi. Ma-ndrept catre mare, e neagra, ca neantul din visele mele. Ma apropii de ea, imi bag degetele in nisipul rece si o astept pe ea, marea sa vina la mine. Se apropie, imi scalda picioarele, nisipul e rece dar marea e calda. Merg mai departe intre valuri calde, tintuita cu talpile de nisipul rece de pe fund. Ma las purtata de valuri, plutesc si m-afund. Valurile imi danseaza pe ploape, apa sarata imi intra in nari, incerc sa deschid ochii, vad sclipiri printre valuri, imi dau seama ca marea e rece, mi-e frig si ma-nabus... acelasi gol in stomac si dor de neant! Mi se zbat pleoapele, deschid ochii , marea era calda caci adormisem in cada... a fost doar un vis!
8 comentarii:
Otilia draga, oare o fi o intamplare ca te gandesti sau visezi la urcat,cazut,zburat,iar urcat si iar cazut.De asemenea te intorci la plaja si la apa,la mare.Unde vrei tu sa urci si de ce nu te sperie cand cazi?Dar important ramane ca mai plimbat prin visele tale cu emotii si nu plat.Cu bine.
scuze= m-ai
Mi-e dor sa visez un alt vis...
Si eu am patit sa adorm in cada :)
Scrii frumos...ai un stil care ma face sa citesc, sa recitesc mai bine spus, imi place. Cat despre vise...e bine ca inca le mai ai, asa triste, sau vesele, zburand sau cazand...eu nu mai visez deloc. Iti dau si o piesa, sper ca iti va placea:
http://www.youtube.com/watch?v=DFTBqjEhZw8
Mereu sa ai vise si sa lupti!
O zi cat mai frumoasa!
Dan - nu cred ca este o intamplare, cam asa se desfasoara viata mea in ultimul timp, cu urcusuri si coborasuri. Multumesc pentru apreciere si pentru corectarea greselii...
Tlaloc - eu nu am adormit niciodata in cada, mi s-a parut firesc sa termin asa... bine ca nu ai patit ceva :))
Autumn - multumesc, mi-a placut mult melodia, ti-am dedicat si eu una pe blogul tau. Iti doresc sa poti visa din nou...
Dupa 17 ore de lucru era firesc sa adorm in cada, cred ca sunt singurul care mi s-a intamplat asa ceva
faina povestea,de-a dreptul terapeutica. rami cu o senzatie de liniste in zona inimii dupa lectura.
Tlaloc - nu cred ca esti singurul caruia i s-a intamplat asa ceva, dupa atatea ore de lucru, e oarecum firesc!
Danube - sper sa ramai cu senzatia de liniste in zona inimii tot restul vietii, asta imi doresc si eu...
Trimiteți un comentariu