Doar timp...

sursa imaginii: www.trendhunter.com

 

Masor totul in timp, mereu, numar timpul in minte si in somn, ma topesc cu fiecare clipa care trece galopând pe langa mine. Unele clipe le ratez, caci trec atat de repede si asta doare, doare pana in adâncul sufletului. Toate clipele pierdute le simt in cicatricile de pe trupul ciuruit de trecerea lor rapida, ca niste gloante. Unele trec razant si simt doar durerea surda a trecerii lor si atunci suspin, altele patrund adanc si trec prin trupul meu firav lasand urme adanci care nu se vindeca niciodata, dar adevaratele cicatrici sunt cele dinlauntrul meu, clipele acelea care trec atat de repede dar atunci când trec raman infipte in inima, ca un glonţ pe care nu reusesti niciodata sa-l scoti... Pot numara clipele, le pot numara pe toate, mi-ar mai trebui insa o viata ca sa le pot numara, acum nu mai vreau sa numar, caci nu mai am loc pe trup de atatea cicatrici, dar pe ele le iubesc, pe fiecare in parte, in hidosenia trupului meu scrijelit se regasesc clipe trecute, dar inlauntrul acestora este o urma a buzelor tale, a primei tale atingeri, a surâsului copilului meu dintr-o dimineata perfecta, chiar si urma gustului
amar al cafelei negre bauta din aceeasi cana ciobita, dar cu cangrena clipelor trecute si ramase in inima ce fac? Nu pot decat sa accept, nu pot decat sa imbratisez cangrena nenumaratelor clipe ramse infipte adanc in mine si sa ma oblojesc din când in când atingând cicatricile vindecate ale clipelor de alta data când ma priveai cu ochii tai aceiasi, când trupul meu nu era atat de hâd caci ma invatasei cum sa ma feresc de clipele ratate... traindu-le!

Ultimele cuvinte… și pulberea ce-a mai rămas din stele

Greșeala este una singură… dincolo de aburii de alcool care ȋmi răvășesc gândurile uneori și de umbrele negre ce mi se perindă prin faţa ochilor… este cea a viselor candide arse pe rug de amintirea ta și de dorinţa-ti arzătoare de a mă sili să mă rog pentru o clipă de iubire, pentru o singură clipă de sclipire ȋn ochii tăi albaștri, pentru găsirea sensului din viaţa mea, pierdut de mult ȋn deșertul gândurilor tale. Dincolo de asta și de setea mea aprigă și usturătoare ești doar o umbră rătăcită ȋntr-o mulţime atât de vastă și atât de avidă de a găsi perfecţiunea.

Iubitule… perfecţiunea nu există, iar dacă este ascunsă pe undeva, este dincolo de stâncile sufletului meu pe care acum nu mai ai nici o șansă să-l străpungi… este dincolo de visele pline de dorinţa de a te cuprinde ȋn ȋntregime… dincolo de neantul pe care tu l-ai făurit ȋntre noi! Perfecţiunea a fost, odată… nu demult ȋn mine, ȋn trupul meu cuprins de spasmele trăirilor iubirii și mai ales ȋn tine și dincolo de trupul tău lumesc, ci chiar ȋn ochii tăi cuprinzători ce sacrificau ȋn fiecare lacrimă vărsată rădăcinile suferinţei ȋntregii noastre lumi…

Mi-aș mai dori să fiu nebună, nebună dincolo de poţiunea licoroasă ce-și croiește drum prin trupul meu acum ȋncălzindu-l și implantând ȋn mintea mea și așa bolnavă de iubire și de suferinţi ideea iluzorie a unei feerii alături de tine. Realitatea cruntă mă lovește ȋn faţă cu putere și mă desfigurează căci ȋntind mâna să găsesc căldura buzelor tale sau harta stelelor ce sălășluiesc pe trupul tău de ceară și dincolo de neantul din mine și de abisul lipsei tale regăsesc  doar  potirul singurătăţii ce-mi arde gâtlejul cu fiece ȋnghiţitură și ȋmi redă căldura iluzorie a prezenţei tale fantomatice.

Tu mă visezi vreodată? Ȋn mulţimea de vise și de iluzii din viaţa ta, reușești să mă găsești? Te-aș recunoaște ȋn mulţime dintr-o mie, din zeci de mii… mirosul tău ȋmi sfredelește ȋncă nările, tristeţea ochilor tăi sălășluiește ȋn gândurile mele, constelaţiile tatuate pe trupul tău ȋmi sunt impregnate-n retină iar vocea ta răsună ȋncă mintea-mi  și liniștea dintre noi e acum doar un ţiuit al singurătăţii din timpanele mele! Cu cât mă străduiesc mai mult să șterg, să uit, s-alung, cu atât mai mult mi se pare că mă târăsc ȋn ȋncercarea disperată de a mă ȋndepărta de amintirea ta.

Mi-e trupul strâmb și hidos fără de mâinile tale albe și moi care să-l modeleze, fără de ochii tăi care să-l sculpteze, fără de dorinţa ta de nestăvilit care să-l facă să fie perfect ȋn orice clipă!

M-am rătăcit din calea mea și m-am pierdut ȋn abisul unor iluzii pe care tu nu le-ai promis niciodată, au fost doar ȋn imaginaţia mea, ȋn sufletul meu, ȋn dragostea mea… nu ȋn cuvintele tale, nu ȋn promisiunile tale… poate doar ȋn gesturile tale și ȋn tristeţea ta fără de margini. Am vrut să vindec tristeţea năucitoare din ochii tăi și să le aduc sclipirea pe care eu am reușit să o zăresc uneori și am reușit doar să umbresc  un suflet cald și să devin chiar sursa furtunii sufletești și a tristeţii ce ţi-e acuma ȋntipărită ȋn irisul albastru.

               Şi iată salvatorul ce s-a abătut din drumul pavat de bune intenţii și s-a trezit acum, ȋn mreaja licorilor ce ȋncă-I ard gâtlejul, că a semănat iubire și-acum culege disperare, deznădejde... “ Ȋmi pare rău, iubite!”...

Inalta-ti sunetul

Ridica-ti capul sus! Lasa vioara incet sa-ti intre sub barbie. Mainile sa le lasi moi, arcusul incordat...Ochii inchisi. Cat de mult te-am dorit! Dar nu te cunosc. Nu-ti stiu rosturile. Nu stiu cum sa te fac sa razi, nici sa suspini, cu atat mai putin sa canti. Arcusul aluneca usor pe vioara veche a altuia. Buricele degetelor iti sangereaza de incordare... Sunetele se inalta strigatoare catre cer ... din ce in ce mai tari, si mai ascutite... tremurande. Este singurul sunet care-mi face inima sa tresalte... si cel al vocii tale. Nu stiu ce note canti, ar putea fi orcare insa insiruirea lor este absolut superba. Mi se ridica parul de pe ceafa la fiecare sunet inaltator si imi tremura inima la fiecare acord lin. Te-am vrut candva de mult. Nu mi te-ai oferit... N-am mai avut timp apoi ca sa te-nvat, sa te strunesc. M-am resemnat. Acum te ascult mereu cum vibrezi pentru altii... dar urechile mele au fost tot timpul pentru tine. Sunetele tale imi raman agatate in timpan ore intregi si-atunci ... inchid ochii si te ascult... Mereu!

I'm alive!

In cazul in care va faceati griji, sa stiti ca sunt in viata. Am fost racita intr-un hal fara de hal si ... colac peste pupaza, am uitat sa platesc si cablul+internetul, deci va dati seama cat de bine m-am simtit acasa, bolind si fara INTERNET!!! Nu pot sa va spun decat ca a fost groaznic! Din fericire acum mi-a mai trecut, astfel incat am ajuns intr-o fuga la birou, doar ca sa verific daca blogul meu mai traieste. De platit internetul, sper sa ajung astazi, daca nu...om vedea cu ce ma mai ocup.Sper ca sunteti cu totii ok si ca nu v-am speriat cu lipsqa mea. :) Anyway...imediat ce imi vine netu' ma voi revansa cu cateva postari, ca am destul de recuperat si simt nevoia sa mai scriu despre mici tampenii intamplate in aceasta perioada de boala!
P.S.1: La multi ani de ziua copilului! (ca toti suntem in sinea noastra niste copii)
P.S.2: Ma duc sa-l rasfat pe bebelul meu cu o inghetata gigant de ziua copilului! Ce bine e sa fii gravida!

Conteaza cine esti!

Cand v-ati gandit ultima oara la voi? Cand v-ati gandit ultima oara la cei din jurul vostru? Cand v-ati gandit ultima oara sa le spuneti o vorba buna celor ce va sunt alaturi zi de zi? V-ati gandit vreodata ca intr-un fel sau altul toti cei din jurul vostru va schimba viata intr-un fel?

Daca raspunsul este: de mult, tare de mult... urmariti filmuletul de mai jos.

Oare de ce suntem atat de nepasatori cateodata? Pentru ca si mie mi se intampla in fiecare zi...mai citesc sau vad vreun filmulet in genul asta, imi fac procese de constiinta pe moment, dar pana a doua zi o iau din nou de la cap cu nepasarea. Oare asa suntem noi oamenii?

Nu merge incarcat filmuletul, asa ca intrati pe link:

http://www.youtube.com/results?search_type=&search_query=who+i+am+makes+a+difference&aq=0&oq=who+i+am+make

Lucrurile importante in viata

O alta povestioara draguta despre viata de data asta si lucrurile care conteaza.

"Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri. Cand ora a inceput, fara un cuvant, a luat un borcan mare, gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au confirmat ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan,
scuturandu-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin, iar acestia au fost de acord ca era.
Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul.
I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan umplandu-l de aceasta data definitiv.Studentii au ras.
"Acum" a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, "as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre , si ca daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.""Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.""Daca veti incepe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele. La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine."
"Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv. Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat.
Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip."Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea. Profesorul a zambit.
"Ma bucur ca intrebi asta, ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc totdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten."