O clipǎ perfectǎ

Clipǎ de perfecțiune nu poate fi decȃt sclipirea ochilor cȃnd rȃzi cu tot sufletul, țiuitul timpanelor pe notele melodiilor de suflet ce-ți rǎsunǎ și acum ȋn minte, tremuratul buzelor ȋn murmurul mǎrunt al versurilor ce ne definesc, roșeața obrajilor cȃnd te amețește sclipirea cuvintelor mele,
vibrația corpului tǎu la simpla amintirea a trupului meu sculptat din ceara, șoaptele fierbinți din urechile mele ȋnsetate de vorbele-ți dulci, cǎldura brațelor tale atȃt de fierbinți ce-mi topesc trupul de cearǎ și clinchetul chicotitului meu cristalin ce se așeazǎ perfect pe buzele tale tranformȃndu-le ȋn sclipirea absoluta a zȃmbetului tǎu perfect… Mi-e dor! Doar imi e dor de o clipǎ, o clipǎ ce le adunǎ pe toate și mǎ face sǎ zbor pe aripi de vȃnt , zȃmbind la soare și așteptȃnd sǎ-mi zȃmbeascǎ ȋnzecit prin dulceața buzelor tale aceleași!

Rǎtaciri și stele

Rǎtǎcesc ȋn universuri paralele, spȃnzuratǎ ȋn vidul
gȃndurilor din ce ȋn ce mai ȋncȃlcite. ȋncerc sǎ mǎ caut printre rȃnduri,
ȋncerc sa mǎ regǎsesc ȋn cuvinte… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋn iubire, ȋnsǎ ea nu se mai regǎsește ȋn mine… ȋncerc sǎ mǎ
regǎsesc ȋntre litere, ȋntre litere ȋnșirate farǎ sens pentru unii, dar cu
atǎta ȋnsemnǎtate pentru tine, cǎci tu poți uneori sǎ ȋnelegi neȋnțelesul celor
spuse de mine… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋn abis, ȋn genunea distanței dintre noi,
ȋnsǎ nu ma pot regǎsi decȃt ȋn neantul ochilor tǎi!
Mǎ regǎsesc uneori ȋn versuri, ȋn versuri negre, ȋn versuri
fǎrǎ rimǎ, ȋn versuri albe și fǎrǎ de cuvinte… mǎ regǎsesc ȋn nemǎrginirea
ȋnvolburatǎ a mǎrii, mǎ regǎsesc pierzȃndu-mi rasuflarea ȋn valurile ei
ȋnspumate… mǎ regǎsesc ȋn pustietate, ȋn liniștea asurzitoare a freamǎtului cu
iz de dimineațǎ umedǎ și plina de picǎturi de rouǎ atȃt de pure… pure ca trupul
tǎu de cearǎ pe care l-am dezmierdat nu de mult, pure ca simțirea unei prime
atingeri atȃt de delicate, pure ca inocența roșeții din obrajii tǎi purpurii
cand te pierzi ȋn privirea-mi adȃnca…
Iar dacǎ pȃlpȃirea stelelor s-ar stinge ȋncet ȋn cer și nu
s-ar mai ȋnǎlța vreodatǎ aș regǎsi toatǎ strǎlucirea lor, ca Luceafǎr ȋn
zȃmbetul tǎu, ca mii de stele ȋn ȋnaltul cerului pe trupul tǎu de cearǎ și ca
mii de sori ȋn sǎrutul luat pe furiș ȋntre fulgii de nea cu miros de brad din
visul meu de odinioarǎ!