Amintire...apropo de Adrian Paunescu

Citind blogul lui Adrian - si anume poezia lui Adrian Paunescu mi-am adus aminte de o alta poezie, a lui Minulescu, desi n-are nici o legatura cu cea mentionata mai devreme, asta oare pentru ca sunt putin nebuna? si...daca stau bine sa ma gandesc cred ca se numeste "Cantecul nebunului", desi n-as baga mana-n foc...Sper sa mi-o aduc aminte pe toata:





Ei sunt cuminti...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt cel ce-am fost mereu,
Poate ca cel cuminte-s Eu-
Desi de cate ori le-o spun,
Eu pentru Ei...sunt tot nebun...





Ei ma urasc ca nu-s ca Ei...
Eu ii iubesc ca nu-s ca Mine...
Ei beau
Si mint fara rusine,
Si-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun...ca nu-s ca Ei...

Dar cum din ei toti numai Eu
Nu sunt ca ei,
Am sa ma duc
De voia mea la balamuc-
Si fiindca nu-mi va parea rau,
Cumintele voi fi tot Eu.





Cand am citit pentru prima oara poezia asta mi s-a parut extrem de realista, imediat m-am identificat cu eul poetic...:)) si acum e una din poeziile mele de suflet.