Sufletul meu

Dacă sufletul meu ar fi o coală de hârtie probabil că ar fi o coală mototolită sau una ruptă în mii de bucăţi, fiecare din ele purtată pe aripi de vânt către trecut printre oameni şi locuri care m-au întristat, în prezent printre vise neîmplinite şi iluzii şi în viitor către incertitudini şi suflete ca o coala albă, netedă de hârtie. Dacă sufletul meu ar fi din fulgi de nea s-ar transforma repede în ploaie datorită dragostei ce-o port pentru oameni şi ar picura neîncetat peste tărâmuri feerice, peste flori multicolore, peste aripi plăpânde de fluturi, peste gângurit de copii şi râsete nevinovate. Dacă sufletul meu ar fi marea, ar fi o mare tumultoasă, plină de valuri imense, înspumate, o mare care ar citi toate mesajele din sticlele aruncate de ei pentru ele şi le-ar duce pe toate la destinaţie. Dacă sufletul meu ar fi o clepsidră ar fi una cu nisip fierbinte care s-ar sparge repede în mii de bucăţi, ar opri trecerea timpului şi fiecare fir de nisip ar zbura, unul ar ajunge pe fundul mării, altul pe buzele tale fierbinţi, altul în urechea ta, şoptindu-ţi mereu vorbe dulci, altul în lava fierbinte în care ne-am contopit amândoi, altul în surâsul tău inocent de copil, altul în ochiul tău albastru ca cerul nemărginit făcându-te să lăcrimezi în fiecare zi iar altele şi altele printre stelele nenumărate ale universului ca o pulbere aurie aşezată în înaltul cerului. Dacă sufletul meu ar fi un creion ar scrijeli cuvinte bine alese şi poezii de dragoste pe toate foile din lume, iar când s-ar termina ar scrie invizibil în neant cuvinte pe care doar tu le-ai putea desluşi. Dacă sufletul meu ar fi un instrument ar fi o vioară care înalţă acorduri line cu un arcuş invizibil doar de tine mânuit şi ar cânta iar şi iar până când sunetele ei ar străpunge văzduhul şi ar zdruncina pulberea aurie de pe stele. Dacă sufletul meu ar fi un fenomen ar fi o erupţie vulcanică care s-ar scurge cu limbi fierbinţi peste oameni şi locuri iubite înmărmurindu-i etern ca în amintirile mele cele mai plăcute.

Şi dacă aş pune la un loc coala, fulgii de nea, marea, clepsidra, creionul, vioara şi peste ele aş aduce lava fierbinte a vulcanului din mine, ea ar arde coala pe margini pâna ar lua forma unui fluture îngălbenit de căldura lavei, pe ea s-ar aşeza steluţe albe ca fugii de nea, marea ar desena valuri înspumate în colţurile aripilor, nisipul s-ar aşeza sub formă de picăţele aurii pe întreaga întindere a aripilor, creionul ar face ultimele retuşuri şi ar adăuga colo şi colo culori nemaivăzute şi strălucitoare iar când vioara ar începe să cânte fluturele sufletului meu ar prinde viaţă şi cu fâlfâiri uşoare de aripi multicolore ar cutreiera întreaga lume doar în speranţa de a te găsi pe tine, căci te-am pierdut de mult…