Văd dincolo, mereu dincolo de
orice, dincolo de aparenţe, dincolo de ochii goi si de sufletul sterp al
oricui, dar mai presus de toate văd dincolo de cuvinte. Văd pasiuni ascunse,
licăriri absurde ȋn ochi abisali ce mă fac să tresar. Văd tot și citesc ȋn
cuvinte nescrise, ȋn versuri ce nu rimează, ȋn vorbe ce nu au fost niciodată
spuse, citesc totul ȋn liniște, ȋn liniștea aceea care ȋţi face urechile să
ţiuie. Găsesc tot ceea ce am nevoie ȋn neant, văd dincolo de ȋntuneric licăriri
ce nu există, citesc pe buzele tale toate vorbele nespuse și ȋn tăcerea ta de
zi cu zi aud tot ceea ce ai fi vrut vreodată să spui și n-ai putut. Ȋţi scriu
in neant doar vorbe mute și făr’ de ȋnţeles, scrijelesc cuvintele ce aș fi vrut
să ţi le șoptesc la ureche, cuvinte ce le scrijelesc seară de seară adânc cu
unghia pe trupul meu alb ca să rămână mereu acolo, să nu le uit vreodată. Deși
nu vezi trupul meu ȋn tot abisul ce mă ȋnconjoară, distingi mereu ȋn stele și
praful lor călăuzește cuvintele ce zac acum scrise adânc ȋn pielea mea, le vei
citi poate atunci când luna va străluci mai tare și vei putea deschide ochii
doar ca să vezi imaginea trupului meu inert cu urme adânci și ȋn ochii mei larg
deschiși vei găsi aceleași vise sterpe iar ȋntre coapsele mele mele doar tu vei putea să citești cuvintele
ascunse și nici chiar praful de stele ori strălucirea lunii nu vor putea să
ascundă mesajul din neantul meu. Murmur cuvinte fără de ȋnţeles printre
buzetele vinete de atâta tăcere și mă ridic apoi, doar pentru a mă așeza ȋn
genunchi și ca să urlucătre tine strângând tăișul lamei: “Străpunge-mă și vei
găsi-n adâncuri, ȋngropate-n mine aceleași vorbe mute, cuvintele nescrise,
citește-le pe toate și apoi cu vârful ascuţit julește adânc ȋn mine răspunsul
tău cel mut!”
Postări
