My little sunshine

Fabulosul meu baietel: Eric Andrei


Si dovada ca e al meu...o poza din spital, in ziua in care s-a nascut.

M-am intors...sau, mai bine spus, ne-am intors!!!

De ce mai bine spus "ne-am intors", pentru ca intre timp ne-am inmultit!

Am cel mai frumos baietel din lume, care alaltaieri a implinit deja 1 luna!

Asa ca... pe scurt cam asta a fost motivul pauzei mele extrem de prelungite, bine asta dar si un altul extrem de plauzibil: nu mai incep cu injurii la adresa celor care-mi furnizeaza internetul si care i-au dat drumul o zi, dupa care s-au gandit ei sa-l opreasca din nou, motivele fiind neelucidate chiar pana la acest moment. Oricum...i-am amenintat ca incetez colaborarea cu ei daca se mai intampla vreodata si...sper ca au inteles!

Acum o sa va arat ceva despre care vorbesc de mai mult timp, despre cum aratam eu inainte si dupa - Before pregnancy/after pregnancy, asta asa...inainte de a va posta cateva poze si cu "stropul meu de fericire" (adica fabulosul meu baietel), dar asta se va intampla deindata de voi gasi cablul de date de la aparatul foto, ca sa le descarc in laptop.

Deci...sunteti pregatiti sa vedeti cam cat de balena am devenit pana in luna a 9-a???

There u go:

Asa aratam pe 30 august 2008 - in ziua nuntii

Si asa aratam fix un an mai tarziu, pe 30 august 2009 - cand am fost nasa ... insarcinata in luna a 9-a:

Si toate astea din ce cauza??? Because of this:

Dar...rezultatul a meritat!!!

Va urma!

A miscat!

In cele din urma s-a gandit si bebelul meu sa dea semne concrete de viata, nu va puteti inchipui ce senzatie unica si extrem de lacrimogena poate fi. De fapt a miscat de acum vreo doua saptamani, am simtit ca o falfaire, dar de atunci...Nimic! Trebuie sa recunosc ca ma panicasem destul de mult, tot asteptand ca macar senzatia aceea usoara de falfaire sa se repete. Intr-atat de panicata am fost incat m-am dus sa fac un eco, ca sa vad eu ca misca si ca e ok. Si bineinteles ca era ok, sanatos, voios, voinic...si deja grasun am putea spune. eu pe internet am citit ca pentru saptamana a 19-a de sarcina, ar trebui sa aiba in jur de 250 de grame, al meu barosan are 320 de grame deja. Sper sa se gandeasca sa se opreasca undeva la 3 kile juma...hai fie, 4 kile cu bataie lunga, doar nu vrea sa o chinuie pe ma-sa.
Revenind la miscare, dupa ce m-am panicat si am fost la eco m-am linistit! Asta se intampla sambata, aseara (duminica adica) stateam si eu intinsa-n pat si ma uitam la diverse si la nimic in mod special, cum s-ar spune butonam televizorul, cand am fost intrerupta de o miscare, care de data asta nu a fost numai o falfaire ci un falfaloi. Am pus mana pe burtica, si tine-te...cred ca vreo 5 minute, am simtit incontinuu. Super senzatie! Oricum stii ca este cineva inlauntrul tau, dar momentul in care da si semne de "Bai, sunt aici!" este incomparabil cu orice alta senzatie!

Am un baietel

De data asta s-a vazut extrem de clar la medic...o sa am un baietel!!!

Dormea micutul de el in momentul in care am facut eco si avea o pozitie de ganditor, asa cu mana la falca...extrem de simpatic. Parca este mai frumos cu fiecare eco, dar stiti cum e vorba aceea "Si cioara crede ca odorul ei este cel mai frumos". Daca ar fi dupa mine as face cate un eco in fiecare zi, numai sa vad ca este bine si intreg.

De-abia astept sa miste! Saptamana trecuta am simtit eu ceva, dar nu as putea baga mana in foc ca a fost bebicul.

PS: V-am spus ca o sa-l cheme Eric Andrei? E foarte dragut acest nume nu?

Rezultatele sondajului

Se pare ca rezultatele sondajului "Ce credeti ca este bebicul meu?" se pot dovedi a fi adevarate. Cica ar avea o putulica de baietel, insa medicul nu a putut sa imi garanteze deoarece este inca destul de mic, insa data viitoare imi va putea spune cu certitudine.

Cu o jumatate de ora inainte de ecografie deja nu ma mai interesa in nici un fel, daca este baiat sau fetita, ma luasera niste emotii groaznice, deoarece doar ce citisem pe intenet ca bebicul ar trebui la aceasta varsta de 12 saptamani sa aiba si manute si picioruse, toate degetelele, ochi, urechi, nas...ce mai, tot ce ii trebuie. Datorita acestor informatii am intrat intr-o panica de nedescris. In capul meu rasunau numai intrebari de genul: "Daca n-are...", "Dar daca ii lipseste...", adica numai tampenii, vreau sa zic ca de-abia mai puteam respira in momentul in care am ajuns la medic. In momentul in care a inceput ecografia si am vazut un prichindel, mai aveam putin si plangeam, pentru prima oara chestiuta din burta mea are forma umana, chiar arata ca un copil, cu cap (se vedeau si ochisorii si nasucul) si maini si picioare cu cate 5 degete la fiecare (mare emotie cand a inceput doctorul sa numere degetele...o sa vedeti voi!).

Ce mai, una peste alta am un potential baietel simpatic si cu burta mare ca a lu' taica-su!

Am emotii...

Saptamana viitoare as putea afla despre bebelul meu, daca este bebel sau bebeloaica...si am emotii, desi nu am vreo preferinta, cum dealtfel nici sotul meu n-are, il citez: "sa fie ce-o fi...putza sa aiba!". Este atat de ciudat prin cate stari emotionale poti trece din cauza unei mici vietuitoare care creste inauntrul tau, saptamana trecuta am avut un sentiment foarte ciudat cand am citit pe net ca acum copilasul meu are toate degetelele formate si incep sa-i creasca unghiutele... ca sa nu va zic ca mai aveam putin si izbucneam in plans cand am fost ultima oara la eco si i-am ascultat inimioara cum batea ca un cal in galop.

Of! Of! Nu mai am rabdare deja pana lunea viitoare, si parca vad ca o sa fie foarte rusinos/oasa si nu o sa aflu ce este...Buhuhu!

Apropo de chestia asta am postat un sondaj "Ce credeti voi ca este bebicul meu?" cu evidentele raspunsuri B sau F...aveti la dispozitie pana luni la ora 14.00, sa vedem daca rezultatul final al sondajului coincide cu ce zice dom' doctor!

Sursa melancoliei...

Am descperit care era misterioasa sursa a melancoliei mele de zilele trecute. De fapt era un mare motiv de bucurie, dar deh, organismul reactioneaza cum vrea el...sau mintea, o ia cateodata in directii inimaginabile. Ei bine, asta mi s-a intamplat mie saptamana trecuta...Ce? O alta viata lua nastere in mine, inlauntrul meu. Imi vine sa tip in gura mare, sa auda toata lumea, in sfarsit s-a intamplat minunea...SUNT INSARCINATA!!!
Este ciudat, e fericire amestecata cu panica in acelasi timp. Partea interesanta de-abia acum incepe...sau de fapt a inceput deja. Nici nu am intrat bine in clanul viitoarelor mamici si deja inteleg marile frustrari ale femeilor gravide in cautarea unui doctor, nu cel mai smecher...ci doar un om, un bun profesionist. de ce zic ca inteleg? Pai, astazi a fost prima mea vizita la ginecolog, plecata de la birou doar cu banuiala unei sarcini confirmate anterior si de un test pozitiv... cum a fost? ei bine, aici vine partea interesanta, a fost "mirobolant" cum ar spune o prietena de-a mea.
de ce asa?...pai de ce sa fie altfel? (ma intreb eu acum, retoric, evident) Ca orice viitoare mamica sau presupusa viitoare mamica, la o prima vizita la medic ai anumite asteptari, sa nu cumva sa credeti ca asteptarile mele erau mari, din contra...voiam in primul rand o confirmare a sarciii si evident o mica discutie despre ce trebuie si ce nu trebuie sa fac in aceasta perioada, atat...nimic mai mult!
Asta era ceea ce doream eu....ce s-a intamplat de fapt:
- Buna ziua! am zis eu zambind destul de timid.
- Bun.....aaaaahh......OOO....tilia (zise in cele din urma uitandu-se pe fisa dna doctor), da-ti chilotzii jos! (da, exact asa, nici cati ani ai, nici ce vrei, ca poate eu aveam o buba-n talpa si fiind mai de la tara mi-a zis mie tzatza Rada ca la ginecolog tre' sa ma duc ca sa-mi treaca)
si eu ca un copil mic si prost, m-am conformat...si de-abia cu picioarele sus pe caldaram/ bicicleta/ tricicleta sau cum dreq i-o mai zice, m-a intrebat una-alta.
singura concluzie pe care a putut sa o traga: sarcina nu este cu siguranta mai mare de 5 saptamani si aceasta concluzie venind imediat dupa precizarea mea...ultima menstruatie a fost acum 5 saptamani....DAAAHHHH!!! chiar si eu, neavand nici un fel de studii medicale CRED, doar CRED ca as fi putut trage aceasta concluzie!